Nu cred că trebuie să ne ferim de poruncile Divine, ci să venim în întîmpinarea lor cum putem mai corect şi cu bun-simţ, nu-i corect să le judecăm, interpretăm, aproximăm, nu e cazul. În cele mai recente două apariţii Divine la noi şi numai la noi în România în 1935 la interval de căteva zile şi peste cca. 6 luni în alt loc, cam cu acelaşi mesaj clar, ferm de îndreptare morală şi spirituală prin ortodoxia noastră aşa cum e ea percepută de lumea noastră.
În secolele trecute, da, Montaigne : "trebuie să ne apucăm a judeca cu fereală poruncile dumnezeieşti": Se referea strict la VT şi altele mai dinainte. Dar acestea două au fost cît se poate de clare, concise, scurte şi directe în termeni corecţi, fără putinţă de interpretare. Încă al doilea caz parcă mai clar (Maria Petre de la Parepa) şi suplimentar ridicarea unei biserici întru slava SA, ceea ce încă nu-i? Schimbămdu-i-se destinaţia, absolut ortodoxă şi nu era cazul. Şi în pomenirea celor mulţi morţi ce nu-i ştim, iarăşi nu s-a înfăptuit, după cîte ştiu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu