Căi

   Natura înconjurătoare, Pămîntul, fiinţa aceasta necunoscută nouă cu care împărţim şi bune şi rele, care ni-i aliat la greu şi căreia îi facem mai mult necazuri decît bine, se pregăteşte oarecum într-un sens de SUS, ţine legătura cu Divinitatea, noi am rupt relaţiile încă de hăr de mult tare, în mod organizat cum doreşte EL, ci mai mult cum ne pricepem, şi ne preocupăm şi de ale noastre inconştienţi cum sîntem îL înfăptuim neînţelegînd multe din sensul lucrurilor date spre pricepere.
    EL ne-a mai transmis în timp, una alta, dar nu înţelegem nimic, sîntem cu altele nedrepte înainte şi cunoaştem-aproximăm, spiritualitatea ce se mişcă în sensuri necunoscute nouă, e ceva ce se-ntîmplă la care noi nu participăm, nu ne pricepem, "căci  spiritul nu suflă decît acolo unde-i libertate şi virtutea iese la liberă alegere"(N.Steinhardt). Trebuie să ne dorim virtuţi corecte, cum ni se cer de SUS şi să luptăm a le înfăptui, să nu ne irosim pe nedrepte căi.