luni, 26 decembrie 2011

Zidirea

    Realitatea înconjurătoare nu ştim să o apreciem cum se cuvine şi o terfelim alături de noi în nedreptatea ce ne-o construim neţinînd cont de cerinţele SALE, urîţind şi înrăind natura contra noastră, ea fiind un tot unitar şi o fiinţă vie neînţeleasă de noi, cum nu ne pricepem nici pe noi înşine încă. Dar natura se răzbună cum am simţit-o nu demult în lume cu dezastre nefireşti şi cu urmări inexplicabile nici acum, e ceva ce ne depăşeşte în toate direcţiile. Cu toată supertehnologia afişată nu sîntem în stare să aflăm ceea ce ne priveşte şi-I greşim şi în natura SA.
   Dată nouă spre folosinţă şi îngrijire corectă, respectîndu-i legile nescrise, ce încă nu le conştientizăm decît în foarte, foarte mică măsură şi plătim prin vieţi umane, neatenţia noastră. Pătîndu-i imaculata frumuseţe sălbatecă în neştire, ne îndepărtăm ca şi-n cazul nostru înstrîmbîndu-ne, devenind nedrepţi, dorind şi natura s-o înstrăinăm de drumul ei firesc, dar nu-i posibil ca-n cazul stricării noastre, ea se apără, noi nu, ea-i independentă şi ştie să se purifice în timp şi chiar să ne pedepsească, noi nu ştim să ne îndreptăm şi ne înstrăinăm tot mai mult de fiinţa om programată a fi, de la zidirea lumii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu