Cei ce-s în fruntea societăţilor umane de orice tip or fi, uneori au porniri străine normalului, unui firesc natural obişnuit după fiecare cum poate simţi, şi care-l crede de cuviinţă bun şi util atunci vieţii sale şi poate şi cu bun-simţ, care-i ceva demn de luat în seamă şi respectat. Deci porniri străine ţi se impun uneori cu forţa, teroare, care în istorie a făcut valuri rele, devastînd trăiri molcome, ce nici azi nu-s cum trebuie, prin cele zări.
Totuşi nimic nu-i întîmplător, se vede că un timp li s-a întors faţa Domnului de la ei, cu-n scop definit, nepriceput atunci şi a rezultat o stricare de ordine naturală, scoborîndu-se răul din pod, să-şi negocieze dezmăţul impus ca şi acum sub diverse forme ce-l aflăm de nu sîntem cu toate oile acasă şi ne-ncalecă şi face ce vrea după aceia cu noi.
"Trupul, zice, nu poate merge unde nu merge sufletul"(N.S.).
Sînt încercări date în orice viaţă umană şi chiar in copore, ce ne pot, de nu sîntem fermi, clari şi corecţi în toate cele, să ne destabilizeze încet, încet rămînînd fără rădăcinile ancestrale, ai nimănui, ca-ntr-un deşert de bine şi util, şi-n răiţi să ne trezim fără apărarea SA. Luaţi aminte la ce primiţi în voi. Primiţi-L şi pe EL în aceste vremi de încercări şi urmaţi-I cărarea aşa îngustă şi firavă, deabia zărită, căutaţi-L cît mai corect simţindu-L alături sincer, vi-i necesar ca aerul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu