Sînt unii încăpăţinaţi dar totodată şi neputincioşi, e ceva ce noi ăştealalţi nu pricepem defel, ori se mai ştiu puţine, EL ne pretinde nouă îndreptarea ce o începem cum ne pricepem şi n-o putem finaliza, ni se cere mai mult decît putem duce şi nu ştim ce să ne facem, cum să o scoatem la capăt. Nu ne ajută nimeni, nici nu vrem, e treaba noastră cu Divinitatea şi-i aşa şi normal, fiecare-şi duce necazul său singur, pentru că-n faţa SA numai noi contăm pur şi simplu la o adică, ceilalţi de sînge în caz că noi nu mai putem defel ori cine ştie cum, numai EL ştie.
Şi noi de ţinem aproape şi ne transmite, e ceva deosebit, dar şi prea direct de neînţeles pentru mulţi nepricepuţi, responsabilitate mult mărită şi apăsătoare, asta e.
Pentru cei la necaz din lipsă de înţelegere a cerinţelor Divine, ce-i roade prin interior nepriceperea, neputinţa îs desnădăjduiţi şi suferinţa lor e altfel, îi doare sufletul, nu ştiu cum să se sacrifice mai corect fără ca ceilalţi să vadă şi să-şi îndeplinească dorinţa Divină ce-i asupra lor, o pot neîndeplini ratînd totul. Alţii se auto chinuiesc prin diverse metode ce ceilalţi de le ştiu le apreciază în felul lor ori ne pricepînd nimic, dau din umeri neputincioşi şi pentru ei însăşi.
De regulă toate aceste necazuri sînt deoarece-s întrerupte legăturile ce CEL de SUS, şi eşti derutat şi faci ce-ţi vine la îndemînă, la nimereală doar, doar vei îndupleca Divinitatea, se ştiu cazuri şi, şi. E bine să ne străduim cît putem să-I fim aproape pricepîndu-L cît mai bine, chiar de avem datorii în curs de îndeplinit în faţa SA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu