Respectînd

   Să ai credinţă în cadrul religiilor de pe Pămînt e una şi să ai fapte în general e alta, nu prea se ţin de mînă astea două în fiinţa noastră, îs depărtate una de alta.  Vrem să trăim, şi cîine cîineşte acceptăm o formă de religie, credinţă poate o mai sclipuim, agonisim cu greu, nu prea înţelegem ce-nseamnă, ni se explică dar suferă amarnit acei învăţăcei în ale faptelor şi ei şi aflîndu-se ne scade randamentul credinţei ori e o obligaţie de mîntuială şi tot aşa de mîntuială ne şi mîntuim (cuvînt de la mîntuială, de paradă, de spoială venind).
   Ne achităm superficial de îndatoririle dorite de SUS, tot superficial ni-s şi  ale LUI răspunsuri, cu o oarecare întîrziere, ne mai păsuieşte un timp, se îndură de noi, ştiind că nu sîntem conştienţi ferm de greşelile făcute în faţa  SA de noi, ne mai şi iartă, cînd întrecem măsura ne trage de mînecă să ne îndreptăm, măcar să ne oprim repede doar un timp şi să ne înfrîmăm pornirile rele, să ne potolim. În intimitatea fiecăruia sîntem cu porniri imorale în gîndire, vorbe şi acţiuni şi ne ferim să ne afişăm între oameni, dar tot nedrepte sînt, ori afectează alte vietăţi cărora nu le-am dat noi viaţă, ori nu se pot apăra de noi în schimb SUS sîntem notaţi.
   Şi după un timp ni se ridică pavăza SA şi încep loviturile, de regulă, bolile de tot felul, de am ajuns să ne dorim sănătate în loc de bineţe cînd ne întîlnim. În loc să înlăturăm greşelile nefireşti care le înfăptuim cu nemiluita în neştire de cînd ne trezim dimineaţa pînă ne culcăm, şi după aceia continuăm în noapte prin mass media să ne îmbogăţim panoplia de greşeli cum ni se servesc, cu toptanul.
   Deci se impune o oprire de a mai face rău, să ne purtăm cu bun-simţ, responsabil faţă de orice vietate cît putem mai mult şi de nu putem, să o încredinţăm Divinităţii măcar în gînd, de nu putem mai mult. În privinţa credinţei ar fi de dorit să-I urmaţi îndrumarea SA respectînd religiile de pe Pămîntul LUI.