E firesc în calităţile gîndirii şi ale spiritului, daruri Divine, ce pot dezmetici curiozitatea, nevoia de cunoaştere de aflare a ceea ce nu ştim încă şi să nu ne simţim niciodată plictisiţi. Atunci de regulă sîntem imorali, primele semne ale anticivismului, mai clare, simţindu-ne străini într-o lume a noastră, creaţia spre binele şi utilul tuturora unde plictiseala e desfiinţată. Altfel dorim prea mult de la noi înşine şi nu mai putem să ne facem faţă sinelui prea nemulţumitor, ce poate pierde totul.
E nevoie de o mobilizare a ta sprea a te defini ce hram porţi între oamenii normali, tu anormalul. Să te căneşti a şti ce vrei, pentru că lumea-i largă şi foarte diversă în bine şi util tuturora. De regulă ne trebuie foarte puţin şi trebuie să aflăm să ne mulţumim cu cît ni se oferă normal, reţinerea de la gînduri nedemne de noi oamnei cu bun-simţ şi onoare firească. Căderea în derizoriu, deşărtăciune anostă, e de evitat, chiar cerîndu-I ajutor cu încredere deplină, şi ni-L va da de ştim ce vrem ferm şi clar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu