Trebuie să ne asumăm riscul de a trăi, asta ni-i dat şi nu avem încotro, să ne acomodăm vieţii cadou Divin şi de-L putem şi respecta cum doreşte pentru a ne fi bine cît vom exista în nişte limite ce le vom afla în timp, poate negociabile de ştii ce vrei în bine, frumos şi util şi pentru alţi, pentru că asta în linii mari şi EL doreşte de la noi toţi, sîntem liberi în anumite limite de SUS, ce le vom şti.
De-L vom afla normal şi căutînd să nu-L supărăm, pentru că atunci îşi întoarce faţa de la noi, năpădindu-ne în scurt timp nevoile, suferinţele şi de nu ne îndreptăm conştienţi de ce I-am greşit, vor continua fiindu-ne viaţa un calvar. Iar de reuşim printr-o comuniune ori aşa ceva cu EL, şi ne revenim în faţa SA, totul e ok şi viaţa merge înainte neînfricaţi nici în faţa morţii, fiind conştienţi corect cum ni-i dat. De altfel, se şi vede la cam toţi li-i frică de moarte, nepricepînd nimic cam din viaţă, şi-n final constatînd deşărtăciunea unei existenţe ratate. Nici Divinitatea nu-I mulţumită de nu pricepem programarea ce o avem de dus cît existăm, şi eşuăm în încerarea dată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu