În firea noastră, chiar din copilărie nu am avut poate parte de straşnică îndrumare spirituală, rămîne ceva pe mai tîrziu, ce nu-i prin educaţie în noi, e aşa ceva ce se află-n zbor Divin incognito printre oameni şi se simte, ţi-l însuşeşti în inconştient, pentru că nu dai de el nicidată, nici din întîmplare e bine dosit undeva în gînd dormind ce nu i-a venit timpul. Cînd îi vine momentul acela, care-i totuşi o efemerică trăire în spiritualitate, la un moment de cumpănă grav, de-ţi veni să apelezi la ce nu ştii mai deloc, crezi cai verzi pe pereţi, aşa de străin încă eşti de divinitate şi neclar.
Promiţi marea cu sarea numai să scapi, şi scapi, o minune ce alţii nu o înţeleg defel, nici tu atunci, ci mult mai tîrziu la mare distanţă în timp, cînd ai şi uitat multe, dar aceia nu, te-o marcat definitiv şi-ţi aduci aminte şi ştii că nu eşti singur orice ar fi. În afara apropiaţilor, familiei toată cît de extinsă posibil, şi cîte şi mai cîte dezinteresate fiinţe ai la un moment dat, mai e şi ce nu simţi aşa la prima mînă, la prima strigare ci e ceva lăuntric în sinea ta un eu altul decît sinele tău, el ţine legătura neîntrerupt cu Lumea LUI, şi nu ai de unde şti, ţi-l poţi apropia prin altfel de viaţă de încerci a duce, de nu, nu.
Cănd îi vine sorocul ascunsul E trezit de cine trebuie şi împreună cu tine întreg ori cît mai întreg, participi la o transformare dictată şi acceptată entuziast un timp, asta e nu ştim a fi corespunzători pînă la capăt ne înmuiem, ne feştelim şi nervoşi nevoie mare pe te miri cine, pentru că nu ştii mai nimic, încă mai ai drum de învăţat, refă-ţi ce nu mai ai, cere ajutor de n-ai, de meriţi? De nu ai sfeclit-o, iar eşti singur cam ca toată viaţa şi nu eşti, dar tema e alta a-i simţit-o mai altfel şi eşti şi tu om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu