Morţii noştri cărora le-am fost rude ori apropiaţi intimi ne vor un timp nedefinit să le fim alături lîngă mormîntul lor, oricum o fi intitulat, ei îs înstrăinaţi într-o lume ostilă, rece, întunecată, stranie, nefirească ce nu-i vrea dar asta e şi ei trebuie să se acomodeze un timp şi au nevoie de cei apropiaţi alături de ei nemijlocit. Să ne facem timp cum puteam şi să le fim acolo unde ne cheamă, vom simţi ca o apăsare în piept, sufletul ne e greu şi trebuie să ne ducem pe acolo pentru o oarecare trecătoare uşurare şi iar revenim, asta e
N.S. : "Mormîntul morţilor este inima celor vii"(J.C.) Pînă se vor acomoda cu "trăirile de dincolo" mai e un timp, ori poate primesc un semn de SUS cine ştie cum, şi atunci uşuraţi în suflet ne mai putem rări perindările pe la locurile de veci ale celor duşi de curînd. Şi Divinitatea ne mai păsuieşte o vreme pentru îngrijirea celor morţi ce ne aparţin, necurăţenia ne e admisă a o avea cum e în legile date din VT şi nu altfel. Nu trebuie să te iei după alte păreri şi străine obiceiuri, tu hotărăşti singur cum îţi e simţirea în acele momente de derută, dar să fii lucid şi cu corectă îndatorire să te achiţi de tot ce simţi că eşti dator sincer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu