Omul e pornit să se afirme în orice domeniu crede că i se potriveşte, chiar prin acte de eroism, de e cazul, aşa-s unii ori poate toţi dar în mai mică ori mai mare măsură. Nu ne mulţumim cu simpla vieţuire, ne complicăm existenţa, arzînd cu putere ca o flacără, unii afirmîndu-se în mod deosebit, aşa-i în firea omului, neastîmpărul eroic ne dă ghes, vrem nu vrem. Trebuie să ieşim în evidenţă, ne simţim bine şi cînd urcăm şi cînd ne-am cocoţat acolo sus dîndu-ne rotunzi cît mai avem timp.
E un fel uman de afirmare absolut normal, firesc şi de ne condamnat, fiecare de-ar putea aşa ar face, dar nu-i în programul, dat de SUS, la toţi la fel în acelaşi fel şi concomitent, fiecare cu specificul său la timpul său. Avînd fiecare momentul rău ori bun rînduit de SUS, ceea ce nu-l ştim, ci-l vom trăi cînd e timpul nostru de afirmare. Ne reţinîndu-ne nimic, nici spiritul de conservare, nici bunul simţ, dăm în clocot aşa deodată cu o chemare interioară mai puternică decît toate cele simţite în timp, aşa-i dat să fie, şi ne merge nu ne mai stă nimic în cale, invincibili pînă ne îndeplinim cauza dată şi ne potolim ori... Depinzînd de fiecare cum e firea dată tot de SUS, ori ponderată din considerente altele poate încă neştiute, dar cred că tot de SUS oarecum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu