Constatăm cît trăim, că totul e trecător şi nimic nu-i veşnic, de cît ni se pare că auzim de la alţii că Divinitatea Dumnezeu ar fi veşnic, dar pentru că sîmtem limitaţi în cam toate cele, nu înţelegem mare lucru, o fi zici şi treci mai departe, nepăsător, cu ce mă-ncălzeşte ştirea asta, cu ce folos? Nu ştii mai nimic pentru că nu experimentezi măcar cu seroizitate o relaţie cu EL, încearcă numai, nu fii decît un timp preocupat să vezi ce şi cum, dar e ceva de adăugat totuşi, trebuie să pui suflet, să-I atragi atenţia că a-i încerca corect să te convigi pe tine de oportunitatea încă ne pricepută a relaţiei cu Divinitatea.
"Şi casele, drumurile, bulevardele sînt trecătoare, vai, întocmai ca şi anii"(N.S.). Trebuie să ne ambiţionăm, să dorim cu ardoare, flămînzi de necunoscuta Forţă ce ne-a creeat demult tare şi de care vrem nu vrem ne simţim atraşi într-un fel mai deosebit de sîntem oarecum intim îmboldiţi, de nu, nu. Şi trecem prin viaţă ca raţa prin baltă, şi ne trezim bunăoară că trece perioada de viaţă lăsată spre a înţelege de poţi care ţi-i rostul şi de nu pricepi nimic, încep atenţionările, tragerile de mînecă în vederea trezirii la realitatea SA, la îndreptarea dorită nouă de EL printr-o moralizare corectă, nu superficială ci adevărată şi de durată cît vom exista, fermă, şi restul spiritualitatea în cadrul religiilor ce-L respectă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu