Vieţuim şi iar vieţuim de veacuri şi chiar cu mult mai mult şi căutăm ce nu ştim încă, un nedefinit ţel, nu-L ştim, ni-L închipuim, au fost mai nu de mult, semeni de ai noştri (Pertache Lupu la Maglavit şi Maria Petre la Perepa) care L-au întîlnit, uimiţi că EL I-a ales şi li s-a dezvăluit şi era cam aşa cum ni-L închipuiam oarecum, asta-i una la mînă. Dar ne dorim, neştiind cum să ne rupem de firescul uman pămîntean, normalul vieţii acestei dar Divin în urmărirea SA fără să ştim.
Şi degeaba ne încăpăţinăm uneori, nu izbutim, sîntem înlănţuiţi pe veci în neputinţa noasrtă ancestrală cu încăpăţinarea de o dezlega şi privim oarecum spre drumul SĂU cu desnădejdea învinsului, care-i depăşit de unii mai cu chemare lăuntrică mai puternică şi merg pe calea SA orecum în aceeaşi direcţie dar cam pe arătură prin stînga ori drepta drumului, mai au pînă să afle drumul, dar tot e spre aproape, alţii prin şanţurile laterale şi gazonul aferent în drepta şi stînga drumului, încă tot nu-s pe drum ci pe aproape şi unii pe marginea drumului în căutarea căii. Cei deosebiţi şi aleşi îs pe dum alături de Divinitatea ce-i însoţeşte spre desăvîrşirea lor încă de pe Pămînt.
Nu trebuie decît să ne îndreptăm moral corect şi după aceea urmîndu-L prin religiile lumii ce-L respectă, asta-i uşor de zis şi foarte, foarte greu de înfăptuit şi de trăit conform aşa, dar nu imposibil, începe-ţi chiar de acum încet, încet cu paşi mărunţi de începător în îndreptarea ta spre drumul SĂU. Măcar cu un gînd bun spre EL, vă aşteaptă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu