E foarte greu să taci cînd nu ai nimic de spus, e un fel de a te băga în seamă singur, unde nu ai treabă, e o pierdere de timp, o defăimare a propriei fiinţe, o înjosire, o notă de imoralitate, numai nedrepţii nu-şi dau seama de greşelile lor ce se răsfrîng asuprăle imediat ori în timp, vorbe în vînt, de regulă. Sînt şi situaţii apăsătoare, limită, cînd nimeni nu cutează să se exprime, aşa-i de nedorită situaţia că nimeni nu rupe tăcerea, toţi ar dori să ia sfîrşit cît mai repede ca o uşurare, numai atunci de cutează un om responsabil să uşureze situţia şi printr-o vorbă bună, e de dorit.
E nevoie de acţiuni mai multe şi vorbă puţină, vorba pentru a nu fi goală e nevoie să fie urmată de faptele ce o justifică. Să spui mult în vorbe puţine, e o calitate de care e bine să ne-nvrednicim. Şi cînd eşti solicitat să vorbeşti e bine să fii scurt şi la obiect, concis, zgîrcit în ziceri pentru că-ţi şade mai bine, de se doresc explicaţii suplimentare, numai respectivilor solicitanţi să le reţii atenţia, altfel nu te exprima, evită autoînjosirea prin vorbe nedorite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu