Nu îngrădim

   Trebuie orice s-ar întîmpla cînd sîntem disperaţi, desnădăjduiţi, cînd nu ne vedem capul de cîte şi mai cîte omeneşti, fireşti obstacole să căutăm cît se poate de repede, un timp de reflexii să ne găndim ce ne-a venit şi din ce cauză şi cum e de rezolvat fără a ne văicări, lamenta la nesfîrşit în dreapta şi-n stînga la fiecare, că nu rezolvăm nimic ci ne facem rău şi mai şi cu mîna noastră, rezolvarea e totuşi din noi, pornirea, trebuie să ne-o construim în sinele nostru singuri, de se poate şi cu ajutorul SĂU, de putem, informîndu-L măcar în gînd.
   Da sînt reacţii normale în caz de suferinţe, căzînd, de nu ne controlăm bine, în extrema disperării, care-i distrugătoare de personalitate, atunci se vede de eşti tare ori ba, trebuie să te stăpîneşti, reflectînd, gîndindu-te cum e de făcut, fără să te pierzi cu firea, ţi-ai face cel mai mare rău singur, fii sigur pe tine în cel mai scurt timp, revino-ţi, normalizeazăte mintal, linişteştete şi să vezi că poţi şi totul va fi bine, să nu-ţi pierzi credinţa în EL, asta e esenţialul vieţii dar de SUS.
   Să căutăm ca pedeapsa să nu ne schimbe deloc, chiar de-i un handicap firesc, să-l mascăm cît putem mai bine în sinele nostru, luptănd cu el, gîndul să fie de stăpînire de sine, să nu te panichezi defel, iar după ce trece mulţumeşte-I celui de SUS, cum te pricepi. E un examen în faţa SA, caută să fii corect, cît mai corect şi se va vedea efectul în bine.
   Sîntem şi dorim să existăm liberi în toate cele, nesiguranţele, bîjbîielile-s dunătoare vieţii, traiului firesc, să căutăm totdeauna certitudini, siguranţe de existenţă nu aproximări ce ne urîţesc viaţa, existenţa noastră şi a familiei, nici la rîndul nostru să nu îngrădim pe nimeni şi să fim corecţi cît mai mult posibil, cu bun simţ.