Excepţia

   Excepţia care confirmă regula, legea în orice domeniu de actvitate terestră de cînd e lumea, excepţia e misterul SĂU, dat spre încercarea noastră şi căzînd la examenul SĂU, cosfinţim, dîndu-ne bătuţi că nu ştim ce e şi de ce nu se supune regulei acea excepţie, ne încadrare în contextul general valabil, ştiut dar care nu-i total, fapt ce ne pune multe întrebări.şi curiozitatea de a ne perfecţiona în continuare, fiind un imbold al progresului în toate domeniile cunoaşterii umane.
   Ar trebui să ne gîndim de ce în decursul istoriei au fost nenumărate cazuri în care unii oarecare fără pregătire spirituală erau promovaţi şi reuşeau să-L respecte cum dorea Divinitatea, colaborînd totuşi în cadrul religiilor cunoscute în cadrul preocupărilor de cunoaştere aprofundată, multilateral dezvoltată în tot spectrul SĂU, încă necunoscut nouă din cauză că nu-L merităm a cunoaşte.
   Dacă pînă acum de cînd e lumea s-a mers separînd spiritualitatea de viaţa civilă şi cu toate că se ştie că El a creat lumea ca un TOT unitar indisolubil, tot aşa să ne preocupăm a îL înţelege şi respecta aflîndu-L corect  de cînd e lumea tot aşa păstrată, schimbîndu-ne ce trebuie pentru a-L urma conform creaţiei SALE de cînd e lumea oamenilor, fără excepţii, să ne fie bine tuturora.