Zăbavă

   Francois Mauriac : "Nimic nu poate întrece libertatea copiilor lui Dumnezeu. Numai ea dă preţ soartei unui om. Pa ea trebuie s-o păstrăm în viaţa noastră, în a naţiei. Pe ea s-o restituim celor ce i-au uitat gustul". Întradevăr cînd ai credinţă adevărată, profundă, necuprinsă în cîte şi mai cîte omeneşti înţelegeri, fiind de sine stătător, sincer în faţa credinţei ce ţi-ai ales-o şi-o urmezi, eşti liber şi altfel înţelegi lumea şi trăirile tale în ea, nu ţie frică de nimic, nici nu-i ai grija şi tendrepţi încet, încet aflînd ce e de mai ştuit pentru completa ta salvare izbăvite cum doreşte Divinitatea.
   Căutînd cînd ni se cere, să îndrumăm şi alţi paşi nesiguri înspre ea corectă, fără intolerantă abordare, cu îngăduinţă.
   Deoarece e foarte uşor, fiind realizat, simţi că eşti aproape salvat şi te-ncezi în EL urmîndu-L, dar mai ai de trecut examene : să nu fii intolerant în dicuţiile tale cu alte confesiuni, ori apropiaţi diverşi cuprinşi de cîte şi mai cîte încercări, ce consideri că te-ndreptăţesc să dai lecţii, să nu fii prea plin de tine că te-njoseşti în ochii lor, greşindu-I şi LUI, de nu te poţi abţine, retragete în tăcere un timp. Pentru a nu pierde ce a-i agonisit cu atîta trudă spirituală în ani cu greutăţi diverse, pentru puţinii paşi ce-i mai ai de intreprins înspre EL, fă-I cuminte şi fără grabă şi zăbavă!