Ca să te schimbi în bine nu trebuie să-ţi urăşti existenţa, nepricepînd de ce eşti aşa, să-ţi urăşti lipsa de respect faţă de libertatea altora. Deci să te urăşti pe tine aşa din senin, şi să nu te pricepi defel cum eşti, dar nici altă rezolvare nu-ţi veni decît nedreptatea către tine însuţi, nu-i bine. E normal să începi a te îmbunătăţi liniştit în tihnă, cu reţinere şi fără să te urăşti pe tine şi viaţa pe care a-i dus-o aşa în neştire corectă, din necunoaştere, aşa la derută, pînă te-ai dezmeticit.
Poate sub un imbold Divin, cine ştie? În timp te vei edifica. E greşit să te-ntorci contra ta ,decît să te îndrepţi firesc spre o normalitate ce-i în firea omului cu bun-simţ ce doreşti să devii. "Înfrînarea nu presupune simţăminte de ură şi silă la adresa vieţii"(N.S.). Liniştea ne-o putem găsi în noi înşine de dorim, retrăgîndu-ne un timp de răgaz, pentru a ne gîndi ce vrem de la noi înşine şi cum e de făcut, împăcarea cu noi înşine e esenţială şi s-o urmăm, noi înşine ne vom afla rezolvarea a tot ce ne preocupă numai cu răbdare în timp, fără vreo influienţă străină, evită-i pe ceilalţi, te pot încurca, un timp pînă te linişteşti, să ştii ce-i cu tine mai întîi, tu singur singurel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu