Nu cred că toţi, absolut toţi oamenii, nu mă refer aici la cei aleşi de Divinitate, ăia-s altă mîncare de peşte, ci din cei normali se pare că foarte, foarte rar reuşesc ici şi colo unii să sfîrşească aproape cum trebuie, deci printr-o trăire firească normală, lumească, să nu ne aşteptăm la rezultate mulţumitoare pentru El şi noi, EL doreşte numai desăvîrşirea care cred că-i de numeroase feluri toate înspre aflarea salvării, care încă n-o pricepem cam deloc şi ne-am lăsat şi păgubaşi, de atîta căutare fără folos, se vede că nu era momentul.
Sfîrşit şi viaţă în desnădejdie, chiar de mai sînt amăgitoare perioade, ele trec ca gîndul şi nu ne alegem cu nimic, neşiind nimic, ne e frică de moarte orice am face, nu aflăm nimic nu merităm, şi o ducem aşa într-o neştiire generală, ne agonisind folos decît din normalizarea unei vieţi conform programării de SUS, ce n-o ştim, eu aşa o văd : viaţă liniştită cu bun-simţ firesc corect oriunde am fi iar spiritual să-L respectăm cum ne pricepem fiecare, mai corect, urmîndu-L cu atenţie cît putem pentru că EL ne aşteaptă şi de dorim ne şi îndrumă, vom pricepe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu