Tocmai ziceam zilele trecute că-i suficient să-şi întoarcă Divinitatea faţa de la noi şi se năpustesc asupră-ne autodistrugerile nechibzuite umane în letargie încă şi încă cîte altele ne ştiute, de nu revine iarăşi şi iarăşi tot EL Creatorul nostru să ne mai crediteze niţel, poate, poate ne dumirim ce-i de făcut înspre EL şi Lumea SA.
"Dacă Dumnezeu nu există înseamnă nu numai că insul îşi poate face de cap, ci şi că natura şi universul nu mai au nici o îndatorire faţă de om. Totul e îngăduit şi împotriva fiinţei raţionale ; totul e îngăduit şi forţelor oarbe ale naturii, coincidenţelor ironice ale hazardului, urzelilor complicate ale destinului. SĂ nu dea acest contestat Dumnezeu nimănui să ajungă a-şi dori ca Dumnezeu totuşi să existe şi să nu fie îngăduit chiar orice"(N.Steinhardt).
E greu fără EL, EL nici nu ne-a părăpsit vreodată, s-o retras, nici nu ştim cum E încă, a, că noi nu-L repectăm, asta-i altă problemă, şi EL o cam trece cu vederea uneori şi ne mai păsuie un timp poate, poate ne venim în fire, astea-s un fel de negocieri fără noi, sînt avocaţii noştrii Acolo SUS şi-L mai liniştesc, doar, doar cine ştie poate ne vom domestici, cuminţi cu toate posibilităţile ştiute şi ne ştiute, ce-s în grădina Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu