Intoleranţa e un atribut al lumii acesteia, ca o completare a imoralităţii, un capac peste nedreptatea ce e-n lume peste tot, zburdă şi-şi dă cu părerea, îndrumînd la rău şi urît pe cei nehotărîţi, tineri şi fără un ideal conturat, în bine, frumos şi util încă. La restul ce ştiu cîte ceva ce şi cum se mănîncă nedreptatea şi nu înghit orice nefirescă îndrumare hîdă şi deochiată, nu. Dezordonează încă pe unde se mai poate într-o lume străină de idealul SĂU, transmis nouă în timp şi neluat în seamă
Sînt cazuri de intoleranţă reciprocă, acolo de regulă de nu-i astîmpăr şi cuminţenie, sar scîntei cel puţin şi răul şi urîtul domină înfundat confruntarea ce nu rezolă nimic serios şi de urmat. Deci e de dorit să nu ne prăbuşim iremediabil nici în faţa decăderii ori rătăciii adînci, irecuperabile, ce se pierde fără a-i putea face ceva. În caz că-ţi cere ajutor şi a-i dezlegare de SUS, cine ştie poate în timp se va hotărî ceva, ceva şi va fi altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu