Pretinde

   "Şi dacă ştim că viaţa creatorului stă considerabil mai jos decît opera făcut-am mare ispravă? Dat-am satisfacţie altcuiva decît însetatului de clevetire ce sălăşluieşte în fiecare din noi? Învrednicitu-ne-am de o mai subtilă cunoaşterea a Florilor răului? Nu cumva denivelarea ar trebui luată drept mărturie nu a nimicniciei insului, ci  a extraordinarei lui puteri de transfigurare a unei realităţi aproape întotdeauna cenuşii ori şi ticăloase?"(N.Steinhardt).
   Se poate merge pînă acolo încît, ştiindu-te un nimeni, să nu te creadă în stare de ceva aşa deodată prea sus pentru priceperea lor nedreaptă, rămasă tributară lenei din noi, nepriceperii, şi înţepenitului fel de a fi pizmaş şi caraghios lumesc, neştiind decît de rele şi urîte-n toate cele, decît ceva mai acătării între noi. Cum de e posibil oare? Nu se poate, e ceva la mijloc nefiresc? Nefiresc e modul nedrept în care ne complacem nemai evoluînd defel înspre bine şi util cum ne pretinde Divinitatea să ne schimbăm.