În viaţă vin momente cînd cu toate că nu mai eşti tînăr şi entuziast cu rezonanţă la orice lucru ţi se părea nou şi de folos şi ţi-l însuşeai cum puteai mai bine, deci şi mai tîrziu acea nevoie de împliniri nu piere, nu se atenuiază şi încă poţi fi folositor ţie şi a lor tăi, urmînd un ţel, nobil şi desăvîrşit chiar de-i greu chiar de la început oarecum nou şi ademenitor prin noutatea absolută, care nu ai voie s-o vehiculezi încă între mai mulţi, incognito cît mai desăvîrşit pentru un timp încă.
Chiar de-i nou şi mulţi nu-l ştiu te încăpăţinezi să-l afli, fie ce-o fi, de te-ai înhămat nu vrei să dai îndărăt eşti hotărit, e şi vîrsta, la început mai uşor mai încurajator, cu timpul din ce în ce mai dificil, urcuşul devine căţărare, dar aptitudinile-s astea, să nu-ţi rupi gîtul, fii atent, ia-ţi măsuri de siguranţă, cu toate că nu-ţi trebuiau atunci cînd te-ai angajat, era totul ok., acum nu, neajutorat fiind de către pe cine contai, ai mai şi greşit nimic de zis, asta e, cînd domeniul e nou, apar neclarităţi de nu le ştii plăteşti chiar şi nevinovat, asta e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu