Am aflat adineauri despre Fecioare de la Parepa, Maria Petre, care tot în 1935 a fost vizitată tot în România acelui an, oarecum în succesiune de învăţare bine a mesajului, care nu diferă mult, oarecum e mai apropiat de nişte urmări în timp mai altfel zise, parcă mai directe fără atîta suspans şi posibile interpretări, parcă mai firesc, mai omenesc în desfăşurări paralele fiecare cu drumul său însingurat în felul său specific, parcă aici fiind vorba de o fată-femeie şi ulterior bătrînă luptătoare pe baricade, împotriva neputinţei umane încă în funcţiune bine mersi.
"Pe Cel Autoputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. EL este de tot înalt în putere şi judecată şi nu calcă niciodată dreptatea în picioare. Pentru aceea oamenii se tem de EL şi I se închină, EL însă nu-şi pogoară privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine înţelepţi"(N.Steinhardt). De asta Divinitatea nu s-a oprit decît la cei cu greşeli puţine, nevinovaţii momentului acela, alegîndu-i din mulţimi spre alfarea SA în mulţimile lumii, ce-L cam uită pe timp ce trece, îndepărtîndu-se de cerinţele LUI, de atunci şi azi aceleaşi şi încă nerespectate : potolire prin moralizare totală în societate şi ulterior spiritual cum ne vine fiecăruia să-L cunoaştem şi respecta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu