Înşelat

   Cînd facem ceva din pasiune, cu dăruire, bucurîndu-ne de tot ce realizăm, cît de puţin, şi ni se pare că L-am prins pe Dumnezeu de un picior, aşa de entuziaşti sîntem uneori în curs, la realizări deosebite, mult dorite, ne e foame de a înfăptui uneori ceva ne mai pomenit pentru noi şi poate şi pentru alţii şi cu toate că sîntem aşa de cuceriţi de ţelul avut în vedere de înfăptuit, se-ntîmplă să greşim şi lucru grav să nici nu ne dăm seama atunci în vîltoarea evenimentelor mult dorite şi plătim, de la bal la spital, vai nouă.
   Mai ales în cadrul relaţiilor interumane e foarte uşor de a te abate de la ţelul de urmat, de la drumul unic ce-ţi asigură izbînda, şi să clachezi iremediabil, pierzîndu-te, din vîrf să cazi, lovindu-te poate, nemai vrînd să înfăptuieşti acele aşa mult dorite opere deosebite, eşec din repezeală, imoralitate şi cîte şi mai cîte altele ce poate nu le ve-i şti niciodată, influieţe diverse unele şi nedrepte ţie.
   Se poate zice : "cînd cineva crede că numai el are dreptate, cînd cineva crede că în afară de concepţia creierilor  săi nu mai este nimic alt în viaţa socială, acela este un om incult, care n-a avut încă putinţa de aş da seama cît de variate, cît de multiple sînt manifestările gîndirii umane. Poţi să nu greşeşti de frică. E o treaptă inferioară, bună şi ea. Ori din dragoste : cum o fac sfinţii şi caracterele superioare. Dar şi de ruşine. O teribilă ruşine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în faţa unei persoane delicate, a fi trîntit o vorbă urîtă în faţa unei femei bătrîne, a fi înşelat un om care are încredere în tine"(N.Steinhardt).