Atunci cînd din varii motive sîntem fericiţi, bucuroşi de o izbîndă, o realizare deosebită, să nu fim închişi în noi înşine, să ne-o afişăm nu ostentativ, obraznic, mîndru dar nu exagerat ,mai degrabă cu prestanţă, distins fără egoism, de se poate şi avem ocazia, fără să ştie ce face stînga de dreapta, deci pe ascums fără să tulburăm momentul să ne facem timp de a împărtăşi şi altora, chiar cu milă faţă de năpăstuiţii sorţii, din preaplinul nostru de atunci, ce ne face să trăim momente înălţătoare, să fim cu grijă să nu ne trezim din beţia succesului direct în mocirla nedreptăţii ce ne pîndeşte pe toţi şi buni şi răi deopotrivă, plătim la o adică.
Avem toţi nevoie de momente de bucurie, fericire de se poate spune aşa fără a exagera, pentru a ne încărca, reîncărca bateriile ce-s scofîncite de trudă şi aşteptare în van uneori, deziluzia e mai mereu cu noi împărţind viaţa cu neîmpliniri de-a rîndul ce ne afundă în datorii de orice fel, speranţe ce privesc un viitor incert, chiar de se vădea preaplin atunci, sa mai aşezat de-atunci mai pe jos, în rînd cu nepriceperea firească, de cînd lumea şi pămîntul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu