Priză

   Suferinţa, pedepsele îs neînţelese de lumea largă, necunoscîndu-le sorgintea cauza, pornirea, îs interpretate în cîte şi mai cîte feluri şi se iau măsuri de apărare, statele lumii se aliniază nedumerite încă provocărilor, atenţionărilor diverse, mai înainte le condamnam făţiş, dar mai recent consider că-s cumva benefice mijloacele de apărare contra greutăţilor de tot felul ce împovărează omenirea în mod inexplicabil, aparent numai, consider şi acum pe primul loc între cauze : ignorarea SA adevărată, fără ocolişuri, pe faţă.
   Dar îmi mai şi trag pe samă, deoarece tot Divinitatea a autorizat amploarea metodelor care mai de care, şi mai şi de apărare contra reacţiilor SALE de atenţionare, măcar atăt să amintesc, EL e straşnic nemulţumit de noi, e esenţial de ne stă în puteri să-L respectăm cum ne vine la socoteală fiecăruia de oriunde am fi în lumea largă.
   N.Steinhardt : " - Leon Daudet : Epocile istorice au bolile lor proprii. Exemplu : evul mediu - ciuma ; sec.XVI - sifilisul ; sec.XIX - tuberculoza : sec.XX - cancerul. Cred că au şi păcatele viciile lor specifice. Unele, desfrînarea ; altele, lăcomia ; ori setea de cuceriri, cruzimea etc. În sec.XX-lea pare că predomină păcatul de angelism,  dorinţa de a realiza perfecţiunea absolută. Convingerea deţinerii unicei formule a fericirii duce la dreptul de a o impune prin orice mijloace.
   Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică,  nu mai îndreznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altă dată. Ei înţeleg că probabilitatea existenţei unui creator al universului se impune... Astfel Arthur Koestler : Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".