Antidot

   Ne realizăm prin muncă, preocupare continuă ce nu ne oboseşte, ne recreează, nu ştiu cum, ne mobilizează pentru un scop bun, frumos şi util şi altora, se-ntîmplă să ne comportăm altfel, mult coborăt preocupărilor înalte ce le avem, fiind încă neputincioşi în a ne desprinde de mizeria, urîtul şi răul ce ne-nconjoarău uneori, munca e altă mîncare de peşte, ne eliberează, e un refugiu, ne înalţă măcar atît cît o prestăm şi ne sinţim mai altfel orecum, dar încă ne mai lipsesc destule în a ne fi împlinit cum trebuie.
   N.Steinhardt : "Omul pe sine se face, se creează din nimic ori din prea puţun printr-o voinţă de autoînobilare, trăim ca şi cum am fi ceea ce am dori să fim. De altfel puţine gînduri sînt mai regretabile decît acela cum că - totul e trecător - . Fireşte că e trecător ; dar întrebarea este cum trece : cu o împlinire ori fără?"
   Sinea noastră e tot nedreaptă, apucată, există o aparenţă bună, doar atît, cred că încet încet, muncind la bine şi corect ne vom îndrepta, neavînd încotro, ne vom molipsi şi să nu luăm din greşeală vriun antidot nerebnic,ratănd ocazia, deci astfel pe drumul cel bun să nu ne irosim viaţa degeaba, în final să fim salvaţi în toate cele, cum ar fi firesc şi nu numai unii.