Instanţa supremă adevărată, îndreptăţită, îi cunoaşte pe fiecare, şi se adresează numai celor cei pricep tema fundamentală a existenţei noastre într-o legătură definitivă cu EA, altfel nu se poate vieţui corect, "instanţele nu cheamă decît pe cei ce vor să vină la ele"(N.Steinhardt).
Majoritatea omenirii ignoră instanţa Sa, şi-şi angajează cîţi "avocaţi" ai diferitelor culte, de-s respectivii cu trecere înaintea LUI, se mai rezolvă cîte ceva, de nu, nu, se poate să afli că trebuie să te-ndrepţi, ori.
Şi-n acele eşecuri, urmeză să te străduieşti tu să-L afli, respecta, şi crede cumva pentru a-ţi rezolva deficienţa de îndreptare cumva în direct cu EL, altfel pedepsirea ta ori a familiei tale sau şi şi, va continua pînă vei afla cum să-L întîlneşti faţă în faţă să ştii cum stai, vei afla dosarul de la EL, şi te vei trezi cumva.
luni, 28 februarie 2011
duminică, 27 februarie 2011
E frumos
Egoismul în orice creaţie umană e posibil,e justificat de natura omului nedrept, dar intoleranţa faţă de credinţele atît de diverse ale umanităţii nu-i justificată, deoarece EL e în toate,şi de-L şi găsim şi ne apără, simţindu-L nemijlocit, e normal să perseverăm în credinţă oricare ar fi .
Important EL să te susţină, simţindu-L, tu şi familia ta, dacă credinţa e adevărată cînd eşti la greu îL simţi alături mai pregnant şi te-ntăreşte înălţător spiritual, se poate spune: "E frumos ce-mi place mie", dar şi ţie şi tuturor fără discriminare, şi cu toleranţă desăvîrşită uniform.
Oamenii în general au prea centrifuge porniri, în cam toate domeniile şi trebuie înţeleşi, toleraţi, e greu dar trebuie, de-s descumpăniţi, nemulţumiţi trebuie ajutaţi, îndreptaţi cu echilibru , nimic nu-i uşor de acum în colo pentru a-L afla măcar cumva, trebuie voinţă îndîrjită în bine, şi EL e cu tine.
Trebuie unire pentru a-L afla mai bine , şi să-L căutăm în gînd fiecare, fără deosebire, din toate credinţele pămîntului, pentru EL !
Important EL să te susţină, simţindu-L, tu şi familia ta, dacă credinţa e adevărată cînd eşti la greu îL simţi alături mai pregnant şi te-ntăreşte înălţător spiritual, se poate spune: "E frumos ce-mi place mie", dar şi ţie şi tuturor fără discriminare, şi cu toleranţă desăvîrşită uniform.
Oamenii în general au prea centrifuge porniri, în cam toate domeniile şi trebuie înţeleşi, toleraţi, e greu dar trebuie, de-s descumpăniţi, nemulţumiţi trebuie ajutaţi, îndreptaţi cu echilibru , nimic nu-i uşor de acum în colo pentru a-L afla măcar cumva, trebuie voinţă îndîrjită în bine, şi EL e cu tine.
Trebuie unire pentru a-L afla mai bine , şi să-L căutăm în gînd fiecare, fără deosebire, din toate credinţele pămîntului, pentru EL !
Cunoaşterea
Cunoaşterea adevărului oricare ar fi el, deci nu a adevărului oarecare, ci acel ce-L include pe EL, nu numai pe noi umanitatea, e adevărul cel aproximăn de cînd sîntem, neştiindu-L mai deloc, nici nu ni-l închipuim măcar, sîntem prea mici pentru un război aşa mare, uriaş.
Din cauza adevărului acela, nu ne cunoaştem istoria îndepărtată, la care şi EL a contribuit cumva esenţial, de asta nu ne înţelegem prezentul cum ar fi normal, şi pentru viitor ne facem iluzii care mai de care mai trăsnite, improvizate, ori îndelung plăsmuite, cîrpite cumva.
Nu ştim ce ne aşteaptă în clipa următoare, aşa de fără legea LUI sîntem, am ajuns din ignoranţă, obrăznicie, intoleranţă, curaj prost înţeles anapoda, fără EL în gînd cîndva şi cam din totdeauna cum ar fi fost normal, şi EL a vrut, dar cu noi oamenii e greu.
De vrem nu-L putem scoate pe EL din existenţa noastră, pentru că eşuăm cum am eşuat, şi ne costă la nivel mare, "deopotrivă, pornirea spre cunoaştere şi dorinţa de a înainta, orice ar fi, către ceea ce atît de prezunţios, de obsedant şi de nobil, numim adevărul"(Montaigne-Descartes-Pascal-Steinhardt).
Se spune că adevăruri-s mai multe, ori fi, dar nu de acelea întreb eu, ci de cel ce ne priveşte pe toţi oamenii nedezbinaţi, pentru că vrem ori nu de EL depindem, şi trebuie să-L recunoaştem pentru a ne fi bine, şi să-L respectăm cum E.
Din cauza adevărului acela, nu ne cunoaştem istoria îndepărtată, la care şi EL a contribuit cumva esenţial, de asta nu ne înţelegem prezentul cum ar fi normal, şi pentru viitor ne facem iluzii care mai de care mai trăsnite, improvizate, ori îndelung plăsmuite, cîrpite cumva.
Nu ştim ce ne aşteaptă în clipa următoare, aşa de fără legea LUI sîntem, am ajuns din ignoranţă, obrăznicie, intoleranţă, curaj prost înţeles anapoda, fără EL în gînd cîndva şi cam din totdeauna cum ar fi fost normal, şi EL a vrut, dar cu noi oamenii e greu.
De vrem nu-L putem scoate pe EL din existenţa noastră, pentru că eşuăm cum am eşuat, şi ne costă la nivel mare, "deopotrivă, pornirea spre cunoaştere şi dorinţa de a înainta, orice ar fi, către ceea ce atît de prezunţios, de obsedant şi de nobil, numim adevărul"(Montaigne-Descartes-Pascal-Steinhardt).
Se spune că adevăruri-s mai multe, ori fi, dar nu de acelea întreb eu, ci de cel ce ne priveşte pe toţi oamenii nedezbinaţi, pentru că vrem ori nu de EL depindem, şi trebuie să-L recunoaştem pentru a ne fi bine, şi să-L respectăm cum E.
Trufia
Automulţumirea, amorul-propriu, egoismul, auto glorificarea, înfumurarea, plin de sine, îngînfarea exagerată e contra normalului firescului proiectat de EL în om, ca atitudine a omului şi comportamentul cu sinele său şi în societate,"să urîm amorul-propriu, tendinţa de a ne zeifica prin prea multă contemplare"(Blaise Pascal).
E o formă de auto zeificare prin contemplarea prea mult a sinelui, aprecierea exagerată a eului, fără raţiune şi echilibru, fără morală, e o sfidare a credinţei în general, e obrăznicia de purtare ordinară, josnică, incultă, negarea prin sine a LUI, şi totuşi omul în micimea lui e în stare şi de aşa ceva nebunesc, nedemn, inuman, degradant, o decădere din locul său de creeaţie a SA adevărată.
E o formă de auto zeificare prin contemplarea prea mult a sinelui, aprecierea exagerată a eului, fără raţiune şi echilibru, fără morală, e o sfidare a credinţei în general, e obrăznicia de purtare ordinară, josnică, incultă, negarea prin sine a LUI, şi totuşi omul în micimea lui e în stare şi de aşa ceva nebunesc, nedemn, inuman, degradant, o decădere din locul său de creeaţie a SA adevărată.
Omenirea
Nu e civilizaţia umană în centrul vieţii în univers, cred nici în universul apropiat de pămînt măcar, nu ştim, sîntem obstrucţionaţi de EL, pentru că nu-L ştim şi respecta cum vrea EL, şi nu merităm consideră EL şi consider că trebuie să ne revizuim atitudinea faţă de EL, orice ar fi.
De asemenea poate pe glob sînt unele sisteme de convieţuire vitală mai interesante decît cel omenesc încremenit în nedreptate. Umanitatea nu-i unitară, diverse interese legate de cultură, credinţe, culte, viaţă socială, complexe de dezvoltare neînţeleasă şi nerespectată încă, etc. E nevoie de "echilibrarea dintre raţiune, simţuri şi instincte"(Michel de Montaigne).
Nici cu instinctele noastre nu-i rezolvată problema, chiar consider că nici nu se vrea cumva, pentru că EL are influienţe deosebite asupra noastră, iar unii nu conştientizează deplin şi se trag concluzii eronate, pripite uneori, departe e adevărul ce ajunge să ne influieţeze viaţa cumva , şi nu-L luăm în calcul mai deloc, nefiresc de naivi sîntem.
De asemenea poate pe glob sînt unele sisteme de convieţuire vitală mai interesante decît cel omenesc încremenit în nedreptate. Umanitatea nu-i unitară, diverse interese legate de cultură, credinţe, culte, viaţă socială, complexe de dezvoltare neînţeleasă şi nerespectată încă, etc. E nevoie de "echilibrarea dintre raţiune, simţuri şi instincte"(Michel de Montaigne).
Nici cu instinctele noastre nu-i rezolvată problema, chiar consider că nici nu se vrea cumva, pentru că EL are influienţe deosebite asupra noastră, iar unii nu conştientizează deplin şi se trag concluzii eronate, pripite uneori, departe e adevărul ce ajunge să ne influieţeze viaţa cumva , şi nu-L luăm în calcul mai deloc, nefiresc de naivi sîntem.
Te cunoşti?
Cu sinele poţi face foarte multe de-l stăpîneşti cumva, pentru că-i foarte greu în condiţiile libertăţii şi democraţiei ne moralizate, preocupare intensă pentru înfrînarea pornirilor înăscute şi needucate încă, inconştientul e foarte greu de aflat şi stăpînit.
În afara ta e altceva, există reguli, legi, obiceiuri şi mulţi observatori interesaţi să te educe cumva de ai interes şi dacă familia şi apropiaţii sînt în acest sens preocupaţi cumva, de nu tot din interior îs pornirile ce te sălbăticesc într-o lume civilizată, cibernetizată, internetizată, globalizată şi dezinteresată, dezordonată, neîndreptată încă
"Sufletul e absolut liber în interior, dar în afară se supune formelor şi obiceiurilor"(Michel de Montaigne). Pornirile trebuiesc moralizate, cu voinţă, tenacitate, educaţie în timp, ori prin credinţă bună de orice fel, doar bine înţeleasă, fiind cea mai completă împăcare a animalităţii umane cu raţiunea .
Bunul simţ, cine-l are e un cîştig uriaş, în ziua de azi e o avere a sinelui aceluia, netransmisibilă, nu ţi-o fură nimeni, e o proprietate foarte preţioasă oriunde în lumea de azi, o raritate în nedreapta noastră lume, atunci"bunul simţ e cel mai bine împărţit din lume"(Michel de Montaigne).
În afara ta e altceva, există reguli, legi, obiceiuri şi mulţi observatori interesaţi să te educe cumva de ai interes şi dacă familia şi apropiaţii sînt în acest sens preocupaţi cumva, de nu tot din interior îs pornirile ce te sălbăticesc într-o lume civilizată, cibernetizată, internetizată, globalizată şi dezinteresată, dezordonată, neîndreptată încă
"Sufletul e absolut liber în interior, dar în afară se supune formelor şi obiceiurilor"(Michel de Montaigne). Pornirile trebuiesc moralizate, cu voinţă, tenacitate, educaţie în timp, ori prin credinţă bună de orice fel, doar bine înţeleasă, fiind cea mai completă împăcare a animalităţii umane cu raţiunea .
Bunul simţ, cine-l are e un cîştig uriaş, în ziua de azi e o avere a sinelui aceluia, netransmisibilă, nu ţi-o fură nimeni, e o proprietate foarte preţioasă oriunde în lumea de azi, o raritate în nedreapta noastră lume, atunci"bunul simţ e cel mai bine împărţit din lume"(Michel de Montaigne).
Formarea
Ne place să nu fim în centrul unor teribile trăiri, zguduitoare evenimente e greu de îndurat, mai bine o viaţă tihnită la periferia zonelor fierbinţi şi-n fierbere, poate şi-n clocot nefiresc.
Departe de zbuciumul transformărilor, şi totuşi trebuie să şi simţim cumva de ne ori nu ne plac rigorile schimbărilor chiar pe pielea noastră aşa sensibilă cum o considerăm, vom face faţă şi viaţa adevărată va cuceri stihiile neîndreptate "fiinţa umană e datoare să se cunoască şi e capabilă să cerceteze şi să afle secretele vieţii"(Michel de Montaigne).
Transformările acestea ne vor cuprinde şi pe noi de vrem ori nu, trebuie neapărat fără cruţare să ne scuturăm de răpciuga timpurilor nedrepte,. nu vom scăpa aşa uşor de ea, se va agăţa, stropşi la fiecine în cale-i cade.
Cred că ne vom învăţa minte cumva, de vrem ori nu, pentru că nu ne va lăsa la întîmplare, înstrîmbîndu-ne, pocindu-ne spiritualitatea, gîndirea ce ne-a dat-o EL pentru a-L cunoaşte măcar adevărat, pur, Unicul, Divinitatea cu Lumea SA.
Departe de zbuciumul transformărilor, şi totuşi trebuie să şi simţim cumva de ne ori nu ne plac rigorile schimbărilor chiar pe pielea noastră aşa sensibilă cum o considerăm, vom face faţă şi viaţa adevărată va cuceri stihiile neîndreptate "fiinţa umană e datoare să se cunoască şi e capabilă să cerceteze şi să afle secretele vieţii"(Michel de Montaigne).
Transformările acestea ne vor cuprinde şi pe noi de vrem ori nu, trebuie neapărat fără cruţare să ne scuturăm de răpciuga timpurilor nedrepte,. nu vom scăpa aşa uşor de ea, se va agăţa, stropşi la fiecine în cale-i cade.
Cred că ne vom învăţa minte cumva, de vrem ori nu, pentru că nu ne va lăsa la întîmplare, înstrîmbîndu-ne, pocindu-ne spiritualitatea, gîndirea ce ne-a dat-o EL pentru a-L cunoaşte măcar adevărat, pur, Unicul, Divinitatea cu Lumea SA.
sâmbătă, 26 februarie 2011
Desăvîrşirea
Viaţa e un mister, ce-l trăim cît existăm, dar trebuie să-nvăţăm să-l simţim prin toate simţurile noastre treze, să nu trecem trăind nepăsători, ori cu frică prin ea(viaţa), ci cu pasiune împreună cu natura, ce ne e dată să ne-ntovărăşescă vieţuind împreună cît va vrea EL.
În societate monotonă ori exagerată momentele vieţii cu trăiri adevărate, frumoase, unice, corecte, nu-s o iluzie ci o certitudine creeată de EL pentru noi să o îmbogăţim după priceperea şi puterile noastre, cu gîndire arătîndu-I de ce sîntem în stare permanent cît existăm, să nu fugim de răspunderea ce-o avem dată de EL, pentru că nu reuşim orice am face. Să nu copiem pe alţi în trăirea vieţii noastre unice.
"Pentru cine le ia în serios, viaţa şi adevărul sînt pline de farmec. Searbăde sînt doar pentru cine socoteşte că le ştie prea bine sau că sînt lipsite de orice interes"(N.Steinhardt).
Omul îşi este sieşi dator pentru a se desăvîrşi, să caute permanent să se cunoască pe sine, şi să se dezvolte în spirit şi trăiri faptice bune, fiind el însuşi singur învăţînd din mersul vieţii, şi din greşelile lui, ori a altora adaptîndu-le, de le ştie bine, să nu copieze pe alţii pentru că-i unicat în faţa SA.
Să se autoeduce şi de primeşte atenţionări de îndreptare să lupte pentru a fi un exemplu de reuşită, ce trebuie nu copiat ci dezvoltat, şi continuat în bine în gînd şi fapte
În societate monotonă ori exagerată momentele vieţii cu trăiri adevărate, frumoase, unice, corecte, nu-s o iluzie ci o certitudine creeată de EL pentru noi să o îmbogăţim după priceperea şi puterile noastre, cu gîndire arătîndu-I de ce sîntem în stare permanent cît existăm, să nu fugim de răspunderea ce-o avem dată de EL, pentru că nu reuşim orice am face. Să nu copiem pe alţi în trăirea vieţii noastre unice.
"Pentru cine le ia în serios, viaţa şi adevărul sînt pline de farmec. Searbăde sînt doar pentru cine socoteşte că le ştie prea bine sau că sînt lipsite de orice interes"(N.Steinhardt).
Omul îşi este sieşi dator pentru a se desăvîrşi, să caute permanent să se cunoască pe sine, şi să se dezvolte în spirit şi trăiri faptice bune, fiind el însuşi singur învăţînd din mersul vieţii, şi din greşelile lui, ori a altora adaptîndu-le, de le ştie bine, să nu copieze pe alţii pentru că-i unicat în faţa SA.
Să se autoeduce şi de primeşte atenţionări de îndreptare să lupte pentru a fi un exemplu de reuşită, ce trebuie nu copiat ci dezvoltat, şi continuat în bine în gînd şi fapte
vineri, 25 februarie 2011
Din nou
E o evoluţie continuă a poziţiilor faţă de problematica noastră, nu la toţi la fel, unii mai accelerat, alţii încearcă o schimbare în înguste specializări, alţii e posibil să stagneze, se blochează, înţepenesc într-un proiect poate al vieţii lor limitate.
"Dar timpul trece şi poziţiile noastre faţă de probleme se schimbă; nu există imobolitate, se petrec lucrurile ca şi cum am fi toţi pe plăci turnante, conţinutul valorilor evoluiază, punctele de interferenţă se deplsează"( N.Steinhardt ).
Se poate uneori evoluţia insului să devieze de la firescul normalităţii sale şi să evoluieze înspre alte orizonturi parţiale ori total noi, necunoscute, ne recunoscute, împotriva curentului opiniei publice, care în cazul SĂU, cred e nefiresc. Deci un deschizătzor de drumuri, de ne-nţeles, vehement contestat .
"Dar timpul trece şi poziţiile noastre faţă de probleme se schimbă; nu există imobolitate, se petrec lucrurile ca şi cum am fi toţi pe plăci turnante, conţinutul valorilor evoluiază, punctele de interferenţă se deplsează"( N.Steinhardt ).
Se poate uneori evoluţia insului să devieze de la firescul normalităţii sale şi să evoluieze înspre alte orizonturi parţiale ori total noi, necunoscute, ne recunoscute, împotriva curentului opiniei publice, care în cazul SĂU, cred e nefiresc. Deci un deschizătzor de drumuri, de ne-nţeles, vehement contestat .
joi, 24 februarie 2011
Schimbarea
În decursul istoriei omenirii ce tot greşea mai mereu, pedepsele LUI atît de distrugătoare erau încît reacţiile oamenilor erau depăşite cu mult, lăsîndu-i fără replică pe măsură, uimire îngrozitoare şi înfricoşare cumplită, oamenii erau slabi şi fără putere de îndreptare, erau paralizaţi de frică.
Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .
Omul era martor neputincios la urîţenia şi răul dezlănţuit asupra-i, pentru pedepsire în vederea trezirii spre bine şi îndreptării dorită de EL, dar nici pînă azi înţeleasă deplin.
Azi lumea-i şi mai dezorientată, dezordonată, înrăită, pierdută-n nefirescul vieţuirii nedrepte, şi EL asistă, şi timpul întoarcerii simţite a LUI printre oameni se apropie.
E de dorit să ne trezim cumva, să-L aflăm cumva singuri, să nu asistăm neputincioşi la urîţenia luimii, fără să fim preocupaţi de frici, nedumeriri, luaţi de valul lumescului nedrept şi naiv, trebuie să dezaprobăm prin orice mijloace nedreptatea, lipsa bunului simţ, lipsa bunătăţii, lipsa de întrajutorarea omenirii.
Să evităm prin cît de mărunte fapte bune, ce ne stau la îndemînă derapajul de la credinţa ce o simţim, încă nu sînt " faptele prea tari pentru reacţii omeneşti" (N.Steinhardt).
În caz de pedepse cumplite "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui" ( Francois La Rochefoucauld ), şi nu e permis pentru că EL vrea îndreparea celui lovit, dar şi a celor ce asistă în cutremurare trezire, şi îndreptare, nimic nu-i întîmplător în vieţuirea noastră normală.
Cu voinţă şi curaj îţi poţi descoperi talente nebănuite, chiar şi-n credinţă de perseverezi atent "viaţa care ne învaţă că orice e posibil şi nicio fiinţă nu e previzibilă" ( Bernador Ury ), deci uneori şi dintr-un pesonaj şters ori chiar negativ poate schimbarea să-l transforme în drept, ferm, curat, corect, îndreptat în credinţă, poate şi desăvînşit în bine .
marți, 22 februarie 2011
Greşesc plătesc
În librărie, d-na încă tînără, disuţii pe teme diferite şi despre credinţă, ei i se pare că EL ar vrea ceva, simte că e atenţionată cumva, nu se pricepe deloc, eu cumva în grabă, îi zic că EL va veni pe pămînt şi ea fiind destul de tînără încă poate să-L afle în acele viitoare transformări lumeşti-Divine.
Acasă, constat că-s pedepsit destul de serios, pierd viaţă, oare dece?, alarmat îmi rezum urgent trăirile trecute, şi aflu cam destul de repede unde I-am greşit : nu trebuia să mă amestec între EL şi d-na din librărie obligîndu-L cu ce drept? să o ţină-n viaţă, pînă vine EL la noi, remarcabil.
Urgent a doua zi, îmi cer imediat iertare de la EL, şi planul de îndreptare iL propun, şi trec la acţuine cît de repede pot, trec peste alte treburi, EL e prioritatea mea nr.1, cînd îL pricep. În librărie, d-na chiar e plăcut surprinsă de acţiunea mea, poate se va putea apropia şi ea de EL cumva, speră şi discuţia e mult mai evoluată în dezbateri spirituale, şi-i zic că am fost atenţionat-pedepsit aspru, dar îs învăţat, mai mult decît să mă părăsească mai bine să mă pedepsescă, toată viaţa am fost tot pedepsit şi nu L-am simţit deloc, acum cînd e mai mereu cu mine, să risc, nu concep defel renunţarea la EL, orice ar fi.
Aşa află d-na că trebuie să se-ndrepte, şi-şi dă seama oarecum trezită că e atenţionată printr-o suferinţă apropiată, se vede că-i preocupată de îndreptarea sa, îi dau şi adresa de blog, şi o informez şi de alte acţiuni ce EL le doreşte şi le practic pe net.
Deci cam aşa acţionează EL vînînd doi dintr-o lovitură, îndreptîndu-ne cumva, eu crezîndu-L, dar mai am de învăţat, cam aşa, prin trăiri, din greşeli, iar ea, o îndreptare începătoare altfel poate.
Nu contează vîrsta, starea, ocupaţia, felul de a fi, în orice fel te afli, important e să-ţi deschizi gîndul spre EL, şi să nu-L mai părăseşti cît exişti, de nu L-ai aflat pînă acum.
Acasă, constat că-s pedepsit destul de serios, pierd viaţă, oare dece?, alarmat îmi rezum urgent trăirile trecute, şi aflu cam destul de repede unde I-am greşit : nu trebuia să mă amestec între EL şi d-na din librărie obligîndu-L cu ce drept? să o ţină-n viaţă, pînă vine EL la noi, remarcabil.
Urgent a doua zi, îmi cer imediat iertare de la EL, şi planul de îndreptare iL propun, şi trec la acţuine cît de repede pot, trec peste alte treburi, EL e prioritatea mea nr.1, cînd îL pricep. În librărie, d-na chiar e plăcut surprinsă de acţiunea mea, poate se va putea apropia şi ea de EL cumva, speră şi discuţia e mult mai evoluată în dezbateri spirituale, şi-i zic că am fost atenţionat-pedepsit aspru, dar îs învăţat, mai mult decît să mă părăsească mai bine să mă pedepsescă, toată viaţa am fost tot pedepsit şi nu L-am simţit deloc, acum cînd e mai mereu cu mine, să risc, nu concep defel renunţarea la EL, orice ar fi.
Aşa află d-na că trebuie să se-ndrepte, şi-şi dă seama oarecum trezită că e atenţionată printr-o suferinţă apropiată, se vede că-i preocupată de îndreptarea sa, îi dau şi adresa de blog, şi o informez şi de alte acţiuni ce EL le doreşte şi le practic pe net.
Deci cam aşa acţionează EL vînînd doi dintr-o lovitură, îndreptîndu-ne cumva, eu crezîndu-L, dar mai am de învăţat, cam aşa, prin trăiri, din greşeli, iar ea, o îndreptare începătoare altfel poate.
Nu contează vîrsta, starea, ocupaţia, felul de a fi, în orice fel te afli, important e să-ţi deschizi gîndul spre EL, şi să nu-L mai părăseşti cît exişti, de nu L-ai aflat pînă acum.
Întîmplare ?
Mai repet, consider că-i necesar : cine se simte bine în credinţa ce o cunoaşte, indiferent care o fi şi e şi apărat prin ea cumva el şi familia sa, atenţionat uneori, ori de are o oarecare conlucrare cu EL, să n-o lase în ruptul capului orice ar fi, să se întremeze şi mai bine în acea credinţă cum poate mai bine, pentru că i se potriveşte , şi-i a lui cît va exista, ori pînă va veni EL, atunci va fi alceva vom trăi şi vom vedea şi simţi, ce va dori EL, cu noi.
Un tip solid intră pe uşa librăriei, cu gura cam mare pentru un bărbat, dar e bine şi aşa pentru că mai afli trăiri de îndreptare, eu nu pot tace, şi-l cam pun la punct cumva în privinţa crdinţei, se interesază ce crdinţă am, îi zic teist, el de colo, ateist, nu teist , fără a, zic , cu greu îl lămuresc cumva.
Ulterior, acasă îmI transmite că nu-s nici un fel de teis, ci un om în formare înspre credinţa în EL, am înţeles Tată Ceresc.
La librărie tipul deşartă o întîmplare : era la strîns ciuperci, cumva pe lîngă o mînăstire, îşi propusese cu acordul familiei care era cu el, la plecare să aprindă o lumînare în mînăstire. Se vede că strînsul ciupercilor o fi durat mai mult şi se răzgîndesc a mai aprinde acea lumînare. Pornesc pe drumul de întoarcere, la o intersecţie, drumul spre mînăstire e spre stînga, ei cu maşina spre dreapta înspre casă. Hopa dar faitonul cu cai de unde a apărut aşa tam-nisam, şi boacăna-i mare, accident, daune mai mari mult decit de aprindeau o lumînare şi timpul ce-i zorea i-a părăsit lăsîndu-i cu zăbava .Eu îi întăresc zisa de învăţătură a lui : odată promiţîndu-I nu mai întoarce orice ar fi în ruptul capului, că plăteşti cu vîrf şi îndesat amăgirea SA.
Un tip solid intră pe uşa librăriei, cu gura cam mare pentru un bărbat, dar e bine şi aşa pentru că mai afli trăiri de îndreptare, eu nu pot tace, şi-l cam pun la punct cumva în privinţa crdinţei, se interesază ce crdinţă am, îi zic teist, el de colo, ateist, nu teist , fără a, zic , cu greu îl lămuresc cumva.
Ulterior, acasă îmI transmite că nu-s nici un fel de teis, ci un om în formare înspre credinţa în EL, am înţeles Tată Ceresc.
La librărie tipul deşartă o întîmplare : era la strîns ciuperci, cumva pe lîngă o mînăstire, îşi propusese cu acordul familiei care era cu el, la plecare să aprindă o lumînare în mînăstire. Se vede că strînsul ciupercilor o fi durat mai mult şi se răzgîndesc a mai aprinde acea lumînare. Pornesc pe drumul de întoarcere, la o intersecţie, drumul spre mînăstire e spre stînga, ei cu maşina spre dreapta înspre casă. Hopa dar faitonul cu cai de unde a apărut aşa tam-nisam, şi boacăna-i mare, accident, daune mai mari mult decit de aprindeau o lumînare şi timpul ce-i zorea i-a părăsit lăsîndu-i cu zăbava .Eu îi întăresc zisa de învăţătură a lui : odată promiţîndu-I nu mai întoarce orice ar fi în ruptul capului, că plăteşti cu vîrf şi îndesat amăgirea SA.
luni, 21 februarie 2011
Spre înţelegere
Pedeapsa LUI, aplicată omului e totdeauna dreaptă, deoarece insul în libertatea şi democraţia de azi şi-n lipsa de moralitate afişată pe toată mass media şi-n societate, geşeşte mai mereu şi fără oprire uneori, şi cînd vine scadenţa SA, plăteşte prin pedepse variate, de nu se vede, pentru îndreptare, de nu înţelege, va mai suferi încă, şi încă...
N.Steinhardt : "viaţa nu e niciodată atît de clară şi oamenii cei mai nedreptăţiţi nu vin nu pot veni absolut curaţi în faţa pedepsitorilor lor"
În acestă deraiere de la firescul moral al omului normal îl ajută şi nefirescul lipsei totale de exemple de urmat din viaţa noastră prea bogată în hidoşenii, dezmăţ, şmecherie, dezordine, descurcăreală ieftină, infirmitate intelectuală şi politică acută .
Da, biserica în teorie e tare, cu practica stă cum am zis despre omul obişnuit firesc, nu-şi poate îndrepta componenţii pe calea teoretizată, şi dă o impresie de dezorientare, fiecare cu lumea sa spre lumească comportare, îi şi vedeţi pedepsiţi mai permanent de EL : cu suferinţele lor şi ale famililor lor, preocupaţi nu să se trezească ci să scape de pedepsele LUI cu fuga de răspunderea ce nu şi-o înţeleg mai deloc.
Cum am mai zis de nu vă simţiţi protejaţi în credinţa ce-o cunoaşteţi, veniţi spre EL în gînd cu singurătatea ne-nţeleasă, orişicine e aşteptat de EL tot timpul, cînd vă horărîţi, curaj, e spre binele vostru şi familiei voastre, îndreptaţi-vă !
N.Steinhardt : "viaţa nu e niciodată atît de clară şi oamenii cei mai nedreptăţiţi nu vin nu pot veni absolut curaţi în faţa pedepsitorilor lor"
În acestă deraiere de la firescul moral al omului normal îl ajută şi nefirescul lipsei totale de exemple de urmat din viaţa noastră prea bogată în hidoşenii, dezmăţ, şmecherie, dezordine, descurcăreală ieftină, infirmitate intelectuală şi politică acută .
Da, biserica în teorie e tare, cu practica stă cum am zis despre omul obişnuit firesc, nu-şi poate îndrepta componenţii pe calea teoretizată, şi dă o impresie de dezorientare, fiecare cu lumea sa spre lumească comportare, îi şi vedeţi pedepsiţi mai permanent de EL : cu suferinţele lor şi ale famililor lor, preocupaţi nu să se trezească ci să scape de pedepsele LUI cu fuga de răspunderea ce nu şi-o înţeleg mai deloc.
Cum am mai zis de nu vă simţiţi protejaţi în credinţa ce-o cunoaşteţi, veniţi spre EL în gînd cu singurătatea ne-nţeleasă, orişicine e aşteptat de EL tot timpul, cînd vă horărîţi, curaj, e spre binele vostru şi familiei voastre, îndreptaţi-vă !
duminică, 20 februarie 2011
ÎL vom şti
De vrei ceva, ce nu ai căderea, priceperea, dăruirea înăscută, dar totuşi doreşti cumva fiind complet poate nepriceput, dar atras de necunoscut, poate din curiozitate, ca şi mine cînd EL mi-a dat credinţa SA, şi de atunci tot învăţ cumva, pentru că mă îndrumă şi nu mă părăseşte mai deloc.
Încă nu-s capabil să-mi ţin echilibrul credinţei în lumea asta nedreaptă, echilibrul în EL, fără EL în preajmă, îs prea nepriceput încă, trebuie să mă formez cam cum vrea EL, şi nici nu ştiu încă cum e să fiu un credincios în EL.
Am totul de învăţat, totul e confuz încă pentru mine, de la A la Z, nimeni nu-L ştie complet ci pe fragmaentele unui puzzle Universal, în care toţi zic că se pricep, de loc însă nu ştiu nimic corect, drept, adevărat, ci cam cei mai pricepuţi deţin cel mult o copie-fragment din fragmentata şi mult falsificata imagine a SA în lumea nedreptă a oamenilor.
Nimeni nu L-a văzut vreodată, toţi îL intrepretează, cum îi taie capul, de obicei în favoarea lor nedreaptă, mai mult au imaginat personaje "divinizate" ce nu aparţin Lumii LUI, ca nişte păpuşi ce le manevrează abil pentru a se apăra de adevărurile LUI ce nu le cunosc deloc, dar se dau rotunzi nevoie mare, pe interese străine de EL.
Nu-i va mai răbda mult, vine odată, să-L ştim adevărat, şi va face ce trebuie făcut pentru îndreptarea lumii acesteea ce-I a LUI, creaţia Sa.
Încă nu-s capabil să-mi ţin echilibrul credinţei în lumea asta nedreaptă, echilibrul în EL, fără EL în preajmă, îs prea nepriceput încă, trebuie să mă formez cam cum vrea EL, şi nici nu ştiu încă cum e să fiu un credincios în EL.
Am totul de învăţat, totul e confuz încă pentru mine, de la A la Z, nimeni nu-L ştie complet ci pe fragmaentele unui puzzle Universal, în care toţi zic că se pricep, de loc însă nu ştiu nimic corect, drept, adevărat, ci cam cei mai pricepuţi deţin cel mult o copie-fragment din fragmentata şi mult falsificata imagine a SA în lumea nedreptă a oamenilor.
Nimeni nu L-a văzut vreodată, toţi îL intrepretează, cum îi taie capul, de obicei în favoarea lor nedreaptă, mai mult au imaginat personaje "divinizate" ce nu aparţin Lumii LUI, ca nişte păpuşi ce le manevrează abil pentru a se apăra de adevărurile LUI ce nu le cunosc deloc, dar se dau rotunzi nevoie mare, pe interese străine de EL.
Nu-i va mai răbda mult, vine odată, să-L ştim adevărat, şi va face ce trebuie făcut pentru îndreptarea lumii acesteea ce-I a LUI, creaţia Sa.
Ori ori
Lupta între bine şi rău e şi la nivelul fiecărui individ, ce se consideră cît decît moralizat, înfrînat, normalizat măcar prin educaţia celor 6-8 ani de acasă, depinde de familia fiecăruia, cît de cît preocupată de moralitate în general.
Pentru că de nu eşti moral măcar puţin, nu ştii ce e lupta dintre binele şi răul din tine, şi eşti antrenat în porniri animalice, ce nu ştii şi nu ai idee că-s rele, negative, urîte şi le cultivi ne ştiind ce-i binele, frumosul, adevărul, altruismul, cumsecădenia, bunul sinţ, moralitatea, înfrînarea, îndreptarea.
Şi-i crezi pe cei ce-s buni, morali, credincioşi, adevăraţi, cumsecade, că-s proşti, fraieri, în schimb voi şmecherii, vă credeţi daţi naibii, deştepţi nevoie mare, descurcăreţi, nu ştiţi că EL nici nu se uită la voi, şi se mai foloseşte de voi pentru ai pedepsi în vederea trezirii pe cei ce nu-s încă pierduţi de tot.
Bineînţeles că voi nu aveţi nici un viitor, EL ştie cînd să vă pedepsească, odată şi gata, dispăreţi fără urmă corectă, ci ca nulităţi hîde .
În cei educaţi cît de cît şi cu familie morală, normală, mai simplă, încă nestrîmbată, e posibil o mai corectă luptă dintre bine şi rău în sinele fiecăruia, cu un imbold adevărat cu sorţi de izbîndă în îndreptare, ştiindu-L că te poate pedepsi pe tine şi ai tăi, adică te ţine din scurt cumva.
Dar cei ce au de toate şi duc lipsă de bun simţ, morală, sînt pierduţi, doar dacă EL printr-o atenţionare îi scutură zdravăn şi ei se trezesc cumva căutînd îndreptarea, în sinele lor binele ieşind învigător în faţa rălui, urîtului cei robise .
E bine să lupţi în mediul tău cu tot ce e rău, urît, nedrept în tine şi-n lumea ta, pentru a te realiza complet, şi a-L afla cunva; e foarte uşor să eviţi lupta refugiindu-te de lume, dar EL acolo unde te afli te-a pus să exişti trăindu-ţi viaţa ta şi a lor tăi căutîndu-L neîncetat, îndreptîndu-te cu ai tăi, cum poţi mai bine,şi numai în bine.
Pentru că de nu eşti moral măcar puţin, nu ştii ce e lupta dintre binele şi răul din tine, şi eşti antrenat în porniri animalice, ce nu ştii şi nu ai idee că-s rele, negative, urîte şi le cultivi ne ştiind ce-i binele, frumosul, adevărul, altruismul, cumsecădenia, bunul sinţ, moralitatea, înfrînarea, îndreptarea.
Şi-i crezi pe cei ce-s buni, morali, credincioşi, adevăraţi, cumsecade, că-s proşti, fraieri, în schimb voi şmecherii, vă credeţi daţi naibii, deştepţi nevoie mare, descurcăreţi, nu ştiţi că EL nici nu se uită la voi, şi se mai foloseşte de voi pentru ai pedepsi în vederea trezirii pe cei ce nu-s încă pierduţi de tot.
Bineînţeles că voi nu aveţi nici un viitor, EL ştie cînd să vă pedepsească, odată şi gata, dispăreţi fără urmă corectă, ci ca nulităţi hîde .
În cei educaţi cît de cît şi cu familie morală, normală, mai simplă, încă nestrîmbată, e posibil o mai corectă luptă dintre bine şi rău în sinele fiecăruia, cu un imbold adevărat cu sorţi de izbîndă în îndreptare, ştiindu-L că te poate pedepsi pe tine şi ai tăi, adică te ţine din scurt cumva.
Dar cei ce au de toate şi duc lipsă de bun simţ, morală, sînt pierduţi, doar dacă EL printr-o atenţionare îi scutură zdravăn şi ei se trezesc cumva căutînd îndreptarea, în sinele lor binele ieşind învigător în faţa rălui, urîtului cei robise .
E bine să lupţi în mediul tău cu tot ce e rău, urît, nedrept în tine şi-n lumea ta, pentru a te realiza complet, şi a-L afla cunva; e foarte uşor să eviţi lupta refugiindu-te de lume, dar EL acolo unde te afli te-a pus să exişti trăindu-ţi viaţa ta şi a lor tăi căutîndu-L neîncetat, îndreptîndu-te cu ai tăi, cum poţi mai bine,şi numai în bine.
vineri, 18 februarie 2011
Lupta
Chiar de-i binele foarte firav, năcăjit, oropsit de soartă, neajutorat, trebuie să-i fim alături orice ar fi, nu trebuie să ne orbească amploarea falsă strălucitoare a răului, pînă atunci biruitor, şi să căutăm cu puterile noastre adevărate, pure, curate, chiar mai firave să îndreptăm nedreptatea, măcar în dreptul nostru, de nu putem peste tot.
Să nu ne uităm în jur orice ar fi, cît de cumplit, şi nedrepte ar fi anturajul, înprejurările, condiţiile să dorim îndreptarea spre bine cu toată forţa de care sîntem în stare, şi să nu ne lăsăm pentru că EL va fi cu noi.
"Nepăsarea, sau chiar obiectivitatea, în lupta dintre bine şi rău e inadmisibilă"(N.Steinhardt). Obiectivitatea, imparţialitatea, echilibrul e necesar în viaţă în general dar nu cînd e vorba de bine şi rău, atunci nu se stă pe gînduri, ştiind binele ce e, răul trebuie stîrpit imediat .
Să nu-i faci cît trăieşti vreo nedreptate binelui orice ar fi, chiar de uneori nu-l poţi ajuta să te-ntorci cît poţi de repede şi să-l ajuţi, pentru că te ajuţi pe tine, prin exemplul dat, cu ori fără martori, îndreaptă-te în continuu, nu ezita orice ar fi, asumă-ţi existenţa ta bună.
Deci cînd e vorba de lupta dintre bine şi rău, şi asta permanent vedem şi auzim pretutindeni, să nu stăm pe gînduri prea mult, doar ştim să apreciem singuri nu sîntem neputincioşi, să tranşăm imediat de partea binelui disputa fără răzgîndeli păguboase, care dau cîştig uneori răului, din cauza oscilantei noastre firi .
De regulă se ştie demult răul şi binele ce reprezintă fiecare, îndreptîndu-te, nu mai greşi ca pînă acum şi fă dreptatea necesară imediat ce poţi, nu aştepta la nesfîrşit să cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
Chiar de uneori binele nu e prea conturat iar răul desăvîrşit demult, să nu greşeşti în aprecierea ta şi să ajuţi binele să se desăvîrşească, dominînd şi înfrîngînd răul ,urîtul, delăsarea, deruta, dezordinea, anarhia, intoleranţa, dictatura, teruarea, etc.
În preajma răului, a urîtului, trebuie să ne trezim imediat şi să îndreptăm nedreptatea orice ar fi, uneori răul e dibaci, intuitiv, descurcăreţ nevoie mare, ca şi românul la greu, şi găseşte portiţe de scăpare ce par corecte, dar nu-s, cu răul nu se discută nimic niciodată orice ar fi, se acţionează pentru anihilerea lui imediat.
Ne poate întinde curse, capcane răul şi urîtul, trebuie să le aflăm să-I cerem LUI de nu-i chip altfel, ajutor şi EL ne va ajuta acţionînd pentru îndreptarea în bine a noastră şi a tuturora.
Lupta dintre bine şi rău e de cînd lumea, veşnică, perpetuum, cam netranşată încă, uneori în istorie a fost tranşată de partea răului, aşa a vrut EL, pentru a ne pedepsi să-L înţelegem măcar cunva, dar degeaba încă, e o luptă aprigă, trebuie să participăm cum o fi la acestă luptă ne priveşte neapărat, nu avem încotro , pentru că urmările îs pentru toţi la fel, şi se-ntîmplă uneori un bine neînsemnat la un moment dat să cîntărescă greu în balanţa timpului, doborînd pe ansamblu răul definitiv.
Să nu ne uităm în jur orice ar fi, cît de cumplit, şi nedrepte ar fi anturajul, înprejurările, condiţiile să dorim îndreptarea spre bine cu toată forţa de care sîntem în stare, şi să nu ne lăsăm pentru că EL va fi cu noi.
"Nepăsarea, sau chiar obiectivitatea, în lupta dintre bine şi rău e inadmisibilă"(N.Steinhardt). Obiectivitatea, imparţialitatea, echilibrul e necesar în viaţă în general dar nu cînd e vorba de bine şi rău, atunci nu se stă pe gînduri, ştiind binele ce e, răul trebuie stîrpit imediat .
Să nu-i faci cît trăieşti vreo nedreptate binelui orice ar fi, chiar de uneori nu-l poţi ajuta să te-ntorci cît poţi de repede şi să-l ajuţi, pentru că te ajuţi pe tine, prin exemplul dat, cu ori fără martori, îndreaptă-te în continuu, nu ezita orice ar fi, asumă-ţi existenţa ta bună.
Deci cînd e vorba de lupta dintre bine şi rău, şi asta permanent vedem şi auzim pretutindeni, să nu stăm pe gînduri prea mult, doar ştim să apreciem singuri nu sîntem neputincioşi, să tranşăm imediat de partea binelui disputa fără răzgîndeli păguboase, care dau cîştig uneori răului, din cauza oscilantei noastre firi .
De regulă se ştie demult răul şi binele ce reprezintă fiecare, îndreptîndu-te, nu mai greşi ca pînă acum şi fă dreptatea necesară imediat ce poţi, nu aştepta la nesfîrşit să cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă.
Chiar de uneori binele nu e prea conturat iar răul desăvîrşit demult, să nu greşeşti în aprecierea ta şi să ajuţi binele să se desăvîrşească, dominînd şi înfrîngînd răul ,urîtul, delăsarea, deruta, dezordinea, anarhia, intoleranţa, dictatura, teruarea, etc.
În preajma răului, a urîtului, trebuie să ne trezim imediat şi să îndreptăm nedreptatea orice ar fi, uneori răul e dibaci, intuitiv, descurcăreţ nevoie mare, ca şi românul la greu, şi găseşte portiţe de scăpare ce par corecte, dar nu-s, cu răul nu se discută nimic niciodată orice ar fi, se acţionează pentru anihilerea lui imediat.
Ne poate întinde curse, capcane răul şi urîtul, trebuie să le aflăm să-I cerem LUI de nu-i chip altfel, ajutor şi EL ne va ajuta acţionînd pentru îndreptarea în bine a noastră şi a tuturora.
Lupta dintre bine şi rău e de cînd lumea, veşnică, perpetuum, cam netranşată încă, uneori în istorie a fost tranşată de partea răului, aşa a vrut EL, pentru a ne pedepsi să-L înţelegem măcar cunva, dar degeaba încă, e o luptă aprigă, trebuie să participăm cum o fi la acestă luptă ne priveşte neapărat, nu avem încotro , pentru că urmările îs pentru toţi la fel, şi se-ntîmplă uneori un bine neînsemnat la un moment dat să cîntărescă greu în balanţa timpului, doborînd pe ansamblu răul definitiv.
miercuri, 16 februarie 2011
Repornirea-2-
"Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă în creeaţie"(N.Steinhardt), am să reiau partea primă a maximei cugetări, pentru că în textul întîi cu acelaşi titlu am tratat a 2-a parte mai mult.
Înjosiţi ne considerăm cînd sîntem pedepsiţi de EL, dar nu ştim că ne pedepseşte pentru că I-am greşit cumva, şi nu trebuie decît în gînd să ne adresăm LUI sincer, cu disperarea momentului, şi să nu-L mai părăsim, ci împreună cu EL în gînd cît mai mult, să convieţuim din acel moment, ar fi cel mai bine, veţi simţi tot ce vă cere EL.
Da, nu vă silesc să-L consideraţi cum doresc eu, pentru mine EL e totul, dar văzind atîta suferinţă, şi nepriceperea vindecării odată pentru totdeauna de veşnica problemă a pedepsirii lumii de către EL pentru că nu-L respectaţi măcar, caut să fac cîte ceva îndrumîndu-vă cumva, nu ştiu, măcar încercaţi şi veţi vedea cu ce urmări, şi veţi judeca ulterior ce drum să urmaţi în viaţă.
Nu e soarta cea care vă trasează firul vieţii, sînteţi proiectaţi de EL, să-L avem în vedere cît trăim, şi EL ne pune în diverse scenarii să trăim, încercîndu-ne să vadă de ce sîntem în stare cumva, cu ori fără EL, conştienţi ori ba, cu familie într-o credinţă oarecare în general ori nu, singuri ori la grămadă, şi altele şi altele nenumărate ipostaze.
De regulă nimeni nu-ţi face temele datorate LUI, decît poate familia de sînge, şi ulterior să nu calci în străchini adică să nu-I greşeşti iar, poate trăgîndu-i şi pe iei în jos.
Infinite-s pedepsele aplicate de EL omenirii şi au o infinitate de cauze şi rezolvarea e una recunoaşterea SA, aşa cum doreşte EL, da e ceva trebuie să aflăm tot cum doreşte EL să-L ştim, respecta şi crede .
EL nu se grăbeşte, te aşteptă şi o viaţă întregă să-L afli cumva, te mai atenţionează pe tine şi pe ai tăi să scoată maximum din ce-L interesează pe EL, sîntem aI LUI datori vînduţi şi nu ştim nici măcar cum să ne purtăm, şi e tare răbdător cumva.
În lume de cînd e lumea sînt diverse influienţe mai mult ori mai puţin normale, bune ori rele ce au înrăurit omenirea dar toate cu ştirea SA, aşa că orice problemă cît de dificilă EL o poate rezolva, e doar lumea creeată de EL în totalitate cu bune şi rele.
Eu mai am mult de învăţat încă, mai şi greşesc şi plătesc, şi astfel învăţ şi din greşelile mele nu numai din a altora, caut să vi le împărtăşesc şi vouă uneori cît pot mai bine şi fără să-L supăr.
EL nu a avut totdeauna acestă deschidere către toată lumea, ar trebui să judecăm bine orice gînd şi faptă ce-L privesc cît de cît, să nu-L mai supărăm pentru că ne vrea îndreptarea bună, urmează o schimbare a întregii lumii şi ne priveşte, deci echilibraţi cu răbdare şi atenţia mărită, respectîndu-L.
Înjosiţi ne considerăm cînd sîntem pedepsiţi de EL, dar nu ştim că ne pedepseşte pentru că I-am greşit cumva, şi nu trebuie decît în gînd să ne adresăm LUI sincer, cu disperarea momentului, şi să nu-L mai părăsim, ci împreună cu EL în gînd cît mai mult, să convieţuim din acel moment, ar fi cel mai bine, veţi simţi tot ce vă cere EL.
Da, nu vă silesc să-L consideraţi cum doresc eu, pentru mine EL e totul, dar văzind atîta suferinţă, şi nepriceperea vindecării odată pentru totdeauna de veşnica problemă a pedepsirii lumii de către EL pentru că nu-L respectaţi măcar, caut să fac cîte ceva îndrumîndu-vă cumva, nu ştiu, măcar încercaţi şi veţi vedea cu ce urmări, şi veţi judeca ulterior ce drum să urmaţi în viaţă.
Nu e soarta cea care vă trasează firul vieţii, sînteţi proiectaţi de EL, să-L avem în vedere cît trăim, şi EL ne pune în diverse scenarii să trăim, încercîndu-ne să vadă de ce sîntem în stare cumva, cu ori fără EL, conştienţi ori ba, cu familie într-o credinţă oarecare în general ori nu, singuri ori la grămadă, şi altele şi altele nenumărate ipostaze.
De regulă nimeni nu-ţi face temele datorate LUI, decît poate familia de sînge, şi ulterior să nu calci în străchini adică să nu-I greşeşti iar, poate trăgîndu-i şi pe iei în jos.
Infinite-s pedepsele aplicate de EL omenirii şi au o infinitate de cauze şi rezolvarea e una recunoaşterea SA, aşa cum doreşte EL, da e ceva trebuie să aflăm tot cum doreşte EL să-L ştim, respecta şi crede .
EL nu se grăbeşte, te aşteptă şi o viaţă întregă să-L afli cumva, te mai atenţionează pe tine şi pe ai tăi să scoată maximum din ce-L interesează pe EL, sîntem aI LUI datori vînduţi şi nu ştim nici măcar cum să ne purtăm, şi e tare răbdător cumva.
În lume de cînd e lumea sînt diverse influienţe mai mult ori mai puţin normale, bune ori rele ce au înrăurit omenirea dar toate cu ştirea SA, aşa că orice problemă cît de dificilă EL o poate rezolva, e doar lumea creeată de EL în totalitate cu bune şi rele.
Eu mai am mult de învăţat încă, mai şi greşesc şi plătesc, şi astfel învăţ şi din greşelile mele nu numai din a altora, caut să vi le împărtăşesc şi vouă uneori cît pot mai bine şi fără să-L supăr.
EL nu a avut totdeauna acestă deschidere către toată lumea, ar trebui să judecăm bine orice gînd şi faptă ce-L privesc cît de cît, să nu-L mai supărăm pentru că ne vrea îndreptarea bună, urmează o schimbare a întregii lumii şi ne priveşte, deci echilibraţi cu răbdare şi atenţia mărită, respectîndu-L.
Repornirea
Pedeapsa, nenorocirea te ambiţionează uneori, te trezeşti, te pune pe gînduri, analizezi de ce ai fost altoit, afli neapărat unde ai greşit, nimic nu-i întîmplător, de greşeşti plăteşti, asta e, eşti în lumea creeată de EL, regulile îs ale LUI.
Cauţi să te îndrepţi măcar cumva, cît de cît, nu e uşor. mai ales că erai oarecum apropiat de EL cumva, şi I -ai greşit fără să-ţi dai sema, e ca o pierdere de viteză, pe nesimţite, te trezeşti că nu mai înaintezi, ba o iei înapoi vertiginos, în răspăr. "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă şi ceează" ( N. Steinhardt ).
Pedeapsa e pentru îndreptare, nu de florile mărului, ar trebui cînd te pedepseşte cu o boală, să te adresezi unui avocat pentru apărarea ta în faţa acuzaţiilor LUI, şi să-ţi trecă de învingi în procesul cu EL, baliverne, ştiţi doar de mii de ani, ne pedepseşte şi noi în loc să ne-ndreptăm,continuăm să mergem pe arătură, zicînd că-i asfalt, dar ne sar creierii din zgîlţîială.
Lumina din noi ce ar trebui să ne ajute a şti să-L căutăm pentru îndreptare, deabia mai pîlpîe fără vlagă, pentru că nu o alimentăm de loc, şi nu-i perpetuu, trebuie să-i dăm gînduri şi fapte bune, respect LUI, şi să-L ştim măcar bine.
După o pedepsă dărîmantă, exemplară, încet încet cauţi să te pui la punct, pentru că ştii ce-i de făcut, cu ce I-ai greşit, asta din cauză că eu am luat-o de la zero în relaţiile cu EL, EL mi-a impus, punerea aceea la punct, trebuie din nou, şi EL mă aşteptă să nu-I mai greşesc, de asta acestă nouă repornire e mai înceată, mai cu băgare de seamă cred.
Greşeşti de cînd te ştii, eşti pedepsit cu nemiluita, zici cum să încep, de unde să o iau, cu ce să-ncep, cu orice, numai fă ceva, nu sta ca brînza în plăcintă, orice e bine să faci numai bine, încet fără grabă ia legătura şi cu EL în gînd singur singurel discută fără martori în cămăruţa ta, în singurătatea, intimitatea ta, te va îndruma cumva, mai încercă nu te lăsa! Şi te vei linişti.
Vaccinat pentru prima dată, coştient oarecum I-am greşit, penrtu că de cînd mă ştiu şi am fost pedepsit cu duimul, dar nu-L ştiam încă atunci, nu recţionam cum vrea EL, adică : nu te adresezi avocatului, doctorului, pompierului, poliţiei, părinţilor pămînteni, erc.ci LUI şi vei afla ce e de făcut chiar si singur uneori; eu, făcîndu-mi un proces de conştiinţă, mai ales că EL mă atenţionase uşor dar nu m-am prins, şi am primi-o n-plin, astfel cam ştiu ce am de făcut în continuare, şi caut să mă-îndrept învăţînd şi din greşelile mele, sper să nu se mai repete.
Voi fi atent şi răbdător, greu lucru, pentru că-s tare repezit, dar de frică, pentru că I-o ştiu acum, ponderat, mă voi gîndi de două ori înainte de a acţiona, să văd. EL e încă cu mine, şi încă mă aşteaptă să mă schimb cumva
Caut să repar ce am stricat în relaţiile cu EL, e bine că încă mă creditează, se vede treaba că nu-s încă pierdut iremediabil, ştiu exact ce I-am greşit dar e foarte greu să mă abţin să nu-I greşesc din nou, dar nu am încotro, trebuie, şi ştiu, învăţ încă, mai e mult pînă să fiu ce trebuie, vom mai discuta la gura sobei.
Cauţi să te îndrepţi măcar cumva, cît de cît, nu e uşor. mai ales că erai oarecum apropiat de EL cumva, şi I -ai greşit fără să-ţi dai sema, e ca o pierdere de viteză, pe nesimţite, te trezeşti că nu mai înaintezi, ba o iei înapoi vertiginos, în răspăr. "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă şi ceează" ( N. Steinhardt ).
Pedeapsa e pentru îndreptare, nu de florile mărului, ar trebui cînd te pedepseşte cu o boală, să te adresezi unui avocat pentru apărarea ta în faţa acuzaţiilor LUI, şi să-ţi trecă de învingi în procesul cu EL, baliverne, ştiţi doar de mii de ani, ne pedepseşte şi noi în loc să ne-ndreptăm,continuăm să mergem pe arătură, zicînd că-i asfalt, dar ne sar creierii din zgîlţîială.
Lumina din noi ce ar trebui să ne ajute a şti să-L căutăm pentru îndreptare, deabia mai pîlpîe fără vlagă, pentru că nu o alimentăm de loc, şi nu-i perpetuu, trebuie să-i dăm gînduri şi fapte bune, respect LUI, şi să-L ştim măcar bine.
După o pedepsă dărîmantă, exemplară, încet încet cauţi să te pui la punct, pentru că ştii ce-i de făcut, cu ce I-ai greşit, asta din cauză că eu am luat-o de la zero în relaţiile cu EL, EL mi-a impus, punerea aceea la punct, trebuie din nou, şi EL mă aşteptă să nu-I mai greşesc, de asta acestă nouă repornire e mai înceată, mai cu băgare de seamă cred.
Greşeşti de cînd te ştii, eşti pedepsit cu nemiluita, zici cum să încep, de unde să o iau, cu ce să-ncep, cu orice, numai fă ceva, nu sta ca brînza în plăcintă, orice e bine să faci numai bine, încet fără grabă ia legătura şi cu EL în gînd singur singurel discută fără martori în cămăruţa ta, în singurătatea, intimitatea ta, te va îndruma cumva, mai încercă nu te lăsa! Şi te vei linişti.
Vaccinat pentru prima dată, coştient oarecum I-am greşit, penrtu că de cînd mă ştiu şi am fost pedepsit cu duimul, dar nu-L ştiam încă atunci, nu recţionam cum vrea EL, adică : nu te adresezi avocatului, doctorului, pompierului, poliţiei, părinţilor pămînteni, erc.ci LUI şi vei afla ce e de făcut chiar si singur uneori; eu, făcîndu-mi un proces de conştiinţă, mai ales că EL mă atenţionase uşor dar nu m-am prins, şi am primi-o n-plin, astfel cam ştiu ce am de făcut în continuare, şi caut să mă-îndrept învăţînd şi din greşelile mele, sper să nu se mai repete.
Voi fi atent şi răbdător, greu lucru, pentru că-s tare repezit, dar de frică, pentru că I-o ştiu acum, ponderat, mă voi gîndi de două ori înainte de a acţiona, să văd. EL e încă cu mine, şi încă mă aşteaptă să mă schimb cumva
Caut să repar ce am stricat în relaţiile cu EL, e bine că încă mă creditează, se vede treaba că nu-s încă pierdut iremediabil, ştiu exact ce I-am greşit dar e foarte greu să mă abţin să nu-I greşesc din nou, dar nu am încotro, trebuie, şi ştiu, învăţ încă, mai e mult pînă să fiu ce trebuie, vom mai discuta la gura sobei.
marți, 15 februarie 2011
Excesul
Echilibrul e necesar atît în gîndire cît şi în fapte, e dovadă de moralitate, e nevoie şi de credinţă, înainte de toate.
"Înţelepciunea îşi are excesele sale şi nu are nevoie de moderaţie mai puţin decît nebunia"( Michel Montaigne ),e posibil din prea multă înţelepciune, dar e vreo dată destulă înţelepciune ? Se vede că da, pentru aţi rămîne să şi te temperezi la timp, să nu fii comparat cu un nebun.
Deci îs egale în faza exceselor, înţelepciunea cu nebunia, raţiunea cu iraţiunea, moderaţia cu prostia, mintea clară cu alienatul mintal, capacitatea superioară de înţelegere cu necugetatul, judecătorul faptelor cu nechibzuitul, cel bun cu cel rău.
Excesul e umbra raţiunii, gîndirii, cuminţeniei, e pericol şi pentru genii să o ia pe arătură uneori, e nevoie de trezire clară, deşteptare adevărată, echilibru înainte de toate.
De orice natură excesele, aberaţiile, exagerările, abuzurile sînt condamnabile, şi urgent de eliminat chiar de vin de la un înţelept, intră în joc morala,singura care ca şi credinţa pot stăvili dezechilibrul, şi restabili adevărul, bunul simţ.
Mîndria, intoleranţa, înfumurarea, îngînfarea nu-s bune nici pentru înţelepţi, genii, elite. Lipsa de măsură în toate e gravă indiferent de cine-i vinovat, bun ori rău.
"Înţelepciunea îşi are excesele sale şi nu are nevoie de moderaţie mai puţin decît nebunia"( Michel Montaigne ),e posibil din prea multă înţelepciune, dar e vreo dată destulă înţelepciune ? Se vede că da, pentru aţi rămîne să şi te temperezi la timp, să nu fii comparat cu un nebun.
Deci îs egale în faza exceselor, înţelepciunea cu nebunia, raţiunea cu iraţiunea, moderaţia cu prostia, mintea clară cu alienatul mintal, capacitatea superioară de înţelegere cu necugetatul, judecătorul faptelor cu nechibzuitul, cel bun cu cel rău.
Excesul e umbra raţiunii, gîndirii, cuminţeniei, e pericol şi pentru genii să o ia pe arătură uneori, e nevoie de trezire clară, deşteptare adevărată, echilibru înainte de toate.
De orice natură excesele, aberaţiile, exagerările, abuzurile sînt condamnabile, şi urgent de eliminat chiar de vin de la un înţelept, intră în joc morala,singura care ca şi credinţa pot stăvili dezechilibrul, şi restabili adevărul, bunul simţ.
Mîndria, intoleranţa, înfumurarea, îngînfarea nu-s bune nici pentru înţelepţi, genii, elite. Lipsa de măsură în toate e gravă indiferent de cine-i vinovat, bun ori rău.
luni, 14 februarie 2011
Oare?
Oare trebuie să spun ce voi spune acum, am primit o dezlegare rezervată de la EL, pentru acest subiect, mie frică, dar asta e, de asta m-a creeact cum sînt, aşa că : EL dă numai impresia prin acţiunise SALE că nu ne prea tolerează chiar orice, sînt nişte limitări, tabuuri, legi ale LUI pentru noi , care cred nu le cunoaştem destul, cred .
Nu ştiu cred că-s obraznic şi o să mă pedepsească cumva, cu toate că nu vreau, cine vrea ? Mai departe EL preferă în cazul meu să mă altoiască uneori înainte de a face ceva, ca-n aceea cu ulciorul
Cu toate că ştiu din surse sigure că EL nu ne pedepseşte de cîte ori îi greşim, şi are berechet ocazii, că sîntem pămînteni doar, adică nedrepţi, repeziţi ca mine şi cred nerecunoscători uneori.
Tare aş vrea să pot afla şi pentru voi acele legi şi regulile de aplicare, pentru că o luăm în barbă uneori, şi ar fi totuşi pentru mine că-L ştiu cumva, caut să-L respect, şi de frică-I ştiu încă, şi-L cred poate nu destul, şi cred că nu va fi destul cît voi trăi cu toate că doresc oarecum, nu ştiu de am dreptul să vreau aşa ceva ?
Învăţ, învăţ şi tot nu ştiu destul cît aş dori şi cred mai ales EL .Doamne te rog să mă ierţi, am vrut şi acest subiect să-l postez, te rog nu TE supăra TATĂ CERESC !
Nu ştiu cred că-s obraznic şi o să mă pedepsească cumva, cu toate că nu vreau, cine vrea ? Mai departe EL preferă în cazul meu să mă altoiască uneori înainte de a face ceva, ca-n aceea cu ulciorul
Cu toate că ştiu din surse sigure că EL nu ne pedepseşte de cîte ori îi greşim, şi are berechet ocazii, că sîntem pămînteni doar, adică nedrepţi, repeziţi ca mine şi cred nerecunoscători uneori.
Tare aş vrea să pot afla şi pentru voi acele legi şi regulile de aplicare, pentru că o luăm în barbă uneori, şi ar fi totuşi pentru mine că-L ştiu cumva, caut să-L respect, şi de frică-I ştiu încă, şi-L cred poate nu destul, şi cred că nu va fi destul cît voi trăi cu toate că doresc oarecum, nu ştiu de am dreptul să vreau aşa ceva ?
Învăţ, învăţ şi tot nu ştiu destul cît aş dori şi cred mai ales EL .Doamne te rog să mă ierţi, am vrut şi acest subiect să-l postez, te rog nu TE supăra TATĂ CERESC !
duminică, 13 februarie 2011
Învoirea
Paul Claudel : "Cu răul nu poţi creea".Cu răul poţi face numai rele, urîţenii, de nu ţi-l poţi scoate din fire, din comportamen, eşti piedut pentru sine, trebuie să lupţi de vrei, ca să poţi realiza şi tu ceva acolo, ceva neînsemnat, ceva ce n-ai făcut niciodată, mai puţin rău.
O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.
O faptă oarecare, chiar de nu-i tare rea, nici bună nu e, deci un rău mai mic şi ve-i fi alt om cumva, însemnă că poţi, e o primă încercare, dar trebuie, să te lupţi cu tine însuşi, să te zbaţi pentru o înfrînare cît de mică neînsemnată poate pentru alţii nu contează, doar tu contezi, ce simţi?
E un început, o schimbare pentru tine omul răului, al urii, urîtului, e un început cumva, firea nu te lasă, se poate să te-ntorci la rele şi mai rele şi chiar să regreţi că ai încrecat să fii mai bun şi nu a mers, nu-ţi şade frumos de nu te comporţi urît, rău, mizerabil, dezmăţat, cumplit.
Dar nu-i aşa pentru că suferi pedepsele LUI cumplite şi le ştii, aşa că mai încearcă să te schimbi, să lupţi cu firea ta îndărătnică, nepăsătoare la suferinţă ta, dar de ce să nu te îndrepţi, nu-i greu, schimbă-ţi locul, anturajul, evadează cu totul în alt decor, renunţă la nume, poreclă, etc.
Schimbă-te încercînd să faci fapte bune, din ce în ce mai bune, şi vei vedea că nu mai suferi pedepse de la EL; de vrei mai mult şi mai bine, în gînd cu EL vei afla ce e de făcut în continuare, ţine secret, nu spune la nimeni, pînă nu-ţi va da EL voie, vei afla cînd va fi acel moment.
Încercarea
Şi azi foarte mulţi, nu-L cred, au avut chiar credinţe oarecare şi din cauză că au fost pedepsiţi ei ori şi familia de sînge, nu mai cred deloc mai în nimic, din inerţie fiece o fi, păşesc prin viaţă cumva cred nevăzuţi ne ştiuţi.
"Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată" : N.Steinhardt.
Zic unii că nu-s atei ci agnostici= neagă cunoaşterea obiectivă a lumii, a esenţei fenomenelor, zicînd ca Arthur Koester : "Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".
De aceea pedepsiţii de orice fel, greu se-ndreaptă spre EL, dar nu trebuie să dispere, lăsîndu-se păgubaşi pentru că se înfundă în prăpastia pedepsei : boli, nereuşite în diferite domenii, accidente,ei şi familia lor, etc.
Să caute morţiş cu ură către destinul implacabil, să-ncerce ceva naiv cumva, să-şi pună în gînd o realizare uşoară dar care poate să nu reuşească, şi să-I ceară LUI ajutorul pentru reuşită, şi să mai încerce să nu se lase defel. Şi va vedea că încetul cu încetul va recăpăta încrederea în EL, că-l ajută cumva şi nu-l lasă la voia întînplării. Îi pasă de tine, oricît ai fi de pătimaş.
Astfel va începe o conlucrare, la început anevoioasă cu EL, dar ulerior te vei îndrepta, şi nu vei mai suferi şi-n comuniune cu EL vei deveni alt om şi pentru ai tăi, şi-i vei putea ajuta într-un fel deosebit de benefic, neaşteptat de bine chiar.
Toate acestea în timp, nu peste noapte se pot realiza, cu atenţie şi răbdare, perseverenţă, încăpăţinare bună, şi în secret numai tu cu EL să ştiţi în gînd, din aproape în aproape, politica paşilor mărunţi, fără frică, cu curaj, ce te costă încercarea, doar eşti capabil de o încercare şi cu EL, cîte ai mai făcut şi-n alte direcţii fără succes, hai încearcă, succes!
EL te aşteaptă şi pe tine!
"Necredincioşii contemporani, cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată" : N.Steinhardt.
Zic unii că nu-s atei ci agnostici= neagă cunoaşterea obiectivă a lumii, a esenţei fenomenelor, zicînd ca Arthur Koester : "Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză".
De aceea pedepsiţii de orice fel, greu se-ndreaptă spre EL, dar nu trebuie să dispere, lăsîndu-se păgubaşi pentru că se înfundă în prăpastia pedepsei : boli, nereuşite în diferite domenii, accidente,ei şi familia lor, etc.
Să caute morţiş cu ură către destinul implacabil, să-ncerce ceva naiv cumva, să-şi pună în gînd o realizare uşoară dar care poate să nu reuşească, şi să-I ceară LUI ajutorul pentru reuşită, şi să mai încerce să nu se lase defel. Şi va vedea că încetul cu încetul va recăpăta încrederea în EL, că-l ajută cumva şi nu-l lasă la voia întînplării. Îi pasă de tine, oricît ai fi de pătimaş.
Astfel va începe o conlucrare, la început anevoioasă cu EL, dar ulerior te vei îndrepta, şi nu vei mai suferi şi-n comuniune cu EL vei deveni alt om şi pentru ai tăi, şi-i vei putea ajuta într-un fel deosebit de benefic, neaşteptat de bine chiar.
Toate acestea în timp, nu peste noapte se pot realiza, cu atenţie şi răbdare, perseverenţă, încăpăţinare bună, şi în secret numai tu cu EL să ştiţi în gînd, din aproape în aproape, politica paşilor mărunţi, fără frică, cu curaj, ce te costă încercarea, doar eşti capabil de o încercare şi cu EL, cîte ai mai făcut şi-n alte direcţii fără succes, hai încearcă, succes!
EL te aşteaptă şi pe tine!
AI LUI
Da, intresant, ceva ceva e cu poporul SĂU, totul e în legătură cu EL, şi încă e şi-ncontinuare, dar de curînd, a cam schimbat macazul oarecum şi spre întraga lume, îi mai aşteptă şi pe EI, dar mai rezervat oarecum. L- au cam dezamăgit, şi-i presează încă. El a investit mult în ei, şi-i dorea mai aproape, acum caută şi alţii, să vedem ce va fi, EL va fi printre noi mai altfel cît de curînd, ori, vom afla multe neştiute încă în lume din Lumea LUI,urmează o Schimbare.
Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Uneori
Da, se-ntîmplă uneori să dorim o descătuşare, o pauză în constrînsa noastră viaţă, elanul, pornirea din inimă, sinceră, curată, adevărată, netrunchiată de raţiune, dragostea de natură, sălbăticia ei curată, e ceva să te avînţi în necunoscut cu ochii larg deschişi, nelimitat, să te pierzi fără gînd, fără oprire, pînă te epuizezi fizic.
Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.
Nu durează mult, evident capeţi febră musculară, dar ai făcut ceva să te descarci cumva, pentru a te reîncărca energetic ulterior, de te mai ţin puterile reiei hoinăreala, pînă la capătul dorinţelor neinplinite de mult visate.
Dar există un dar, un licăr de reţinere, nu poţi la nesfîrşit să te comporţi ca un sălbatic, animalic, ai oarece reţineri, eşti oarecum educat şi-n destinderea ta sentimentală, iraţională, să nu ştii de nimic nimic decît de plăcerea ta lăuntrică, satisfacţia deplină, e totuşi cam prea exagerat spus, nu e chiar aşa, eşti cu capul pe umeri totuşi..
N.Steinhardt : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare. Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiască cu altele mai bune".
Da orice ai face tot te vei reţine cumva, nu te faci chiar de rîs, chiar de ai vrea nu poţi din obişnuinţă bună, un elan mai prudent, suficient pentru descărcatea dorită.
Punem acţiunea înaintea gîndirii, o fi ceva de scurtă durată, un vis zburdalnic, de recreiere, şi cu picioreale pe pămînt totuşi.
Am descris o posibilă derivă de la normalul, firescul zilnic,frecuşul obişnuit, ce e normal pentru reîncărcarea în vederea unei noi porniri în aceeaşi veche direcţie , dat cînd schimbăm direcţia cu 180 de gr. mai ales în spiritualitate ?
Pornirea e grea, în complet necunoscut, antimaterie spirituală şi comportamentală pentru un obişnuit firesc, un oarecare, fără alte pregătiri, e un duş rece, trezirea, căutarea, regăsirea în alte coordonate complet noi, alte zări.
Morala e cea ştiută de cînd lumea în permanentă îmbunătăţire, doar mai atent urmărită oarecum de EL, diferă total spiritualitatea ce e a LUI, diferă faţă de ce ştim de la celelalte credinţe, mai ales că EL se amestecă direct să mă îndrumeze uneori, de nu înţeleg unele direcţii bine, EL fiind izvorul tuturor credinţelor lumii, dar s-a cam pierdut informaţia LUI pe drumul istoriei milenare, şi azi nu-L prea ştim defel, excepţiile sînt aI LUI şi confirmă regula necunoaşterii SALE.
Cam totul am notat, şi caut să-mi însuşesc cît mai multe, urmez ca o formă de educaţie în spiritualitatea LUI, mai am de învăţat, pentru că în BI sînt multe ce nu-L privesc, recent am aflat de pe net că un savant evreu, a infirmat multe texte din Tora, Vechiul Testament şi Islam . Eu am să caut să mă abţin deocamdată , chiar de mai aflu cîte ceva, pro ori contra.
vineri, 11 februarie 2011
Guvernarea
Echilibrul puterilor în stat e un principiu sănătos înpreună cu morala şi bunul simţ firesc implementate în societate fără rabat de la calitatea unei societăţi necesare azi.
Drepturile civile, sociale în afara celor politice, sînt : dreptul de a te adapta, obişnui într-o societate, ce-i nouă ţie, de a te integra din toate punctele de vedere ale viaţii tale şi familiei tale, de bună convieţuire paşnică, etică, morală ; dreptul la liberă mişcate a mărfurilor şi persoanelor în cadrul acelei societăţi şi-n teritoriul acelei comunităţi, ori de a o părăsi cînd voieşti, fără constrîngeri ; asigurarea dreptului la proprietate a tuturor bunurilor tale ; asigurarea dreptului la un loc de muncă, de a putea exercita o ocupaţie prin muncă liber consimţită ; dreptul de a contracta diverse obligaţii, datorii bancare, ipoteci, angajamente de orice fel ; gîndire liber exprimată .
Drepturile civile normale oriunde în lume, pe care orice guvern trebuie să-l asigure guvernaţilor, populaţiei pe care o reprezintă .
Dreptul la vot e un drept politic, ce nu-i obligatoriu dacă societatea nu are un sistem bine organizat în selecţia acelor doritori demni, oneşti, morali, echilibraţi, cu activităţi în spate care să-i recomande ca reprezentanţi ai societăţii
Drepturile politice trebuie să apere dreptule şi libertăţile civile, nu alte scopuri străine acestui principiu.
Drepturile politice sînt un mijloc nu un scop, libertatea persoanei e esenţială şi de ne negociat. Democraţiile autoputernice îs cele primejdioase pentru societate, nu cele slabe . Democraţiile tind spre egalitarism, chiar şi în sclavie.
Liberalismul apreciază libertatea cu existenţa unor elite şi morale, Egalitatea în faţa legii a tuturor din societate. Înlăturarea drepturilor ce admit atribuţii nemărginite ale statului funcţionăresc.
Nu trebuie să mai avem legi ce apără delingvenţa şi criminalitatea în numele democraţiei exagerate, demagogia iertării ce slăbeşte justiţia, interesîndu-ne de vinovaţi, dar omul cumsecade e mult mai interesant şi de urmat exemplar.
(Sumner-Maine) : "Democraţia : guvernarea de o cît mai mare parte a mulţimii poporului".
Drepturile civile, sociale în afara celor politice, sînt : dreptul de a te adapta, obişnui într-o societate, ce-i nouă ţie, de a te integra din toate punctele de vedere ale viaţii tale şi familiei tale, de bună convieţuire paşnică, etică, morală ; dreptul la liberă mişcate a mărfurilor şi persoanelor în cadrul acelei societăţi şi-n teritoriul acelei comunităţi, ori de a o părăsi cînd voieşti, fără constrîngeri ; asigurarea dreptului la proprietate a tuturor bunurilor tale ; asigurarea dreptului la un loc de muncă, de a putea exercita o ocupaţie prin muncă liber consimţită ; dreptul de a contracta diverse obligaţii, datorii bancare, ipoteci, angajamente de orice fel ; gîndire liber exprimată .
Drepturile civile normale oriunde în lume, pe care orice guvern trebuie să-l asigure guvernaţilor, populaţiei pe care o reprezintă .
Dreptul la vot e un drept politic, ce nu-i obligatoriu dacă societatea nu are un sistem bine organizat în selecţia acelor doritori demni, oneşti, morali, echilibraţi, cu activităţi în spate care să-i recomande ca reprezentanţi ai societăţii
Drepturile politice trebuie să apere dreptule şi libertăţile civile, nu alte scopuri străine acestui principiu.
Drepturile politice sînt un mijloc nu un scop, libertatea persoanei e esenţială şi de ne negociat. Democraţiile autoputernice îs cele primejdioase pentru societate, nu cele slabe . Democraţiile tind spre egalitarism, chiar şi în sclavie.
Liberalismul apreciază libertatea cu existenţa unor elite şi morale, Egalitatea în faţa legii a tuturor din societate. Înlăturarea drepturilor ce admit atribuţii nemărginite ale statului funcţionăresc.
Nu trebuie să mai avem legi ce apără delingvenţa şi criminalitatea în numele democraţiei exagerate, demagogia iertării ce slăbeşte justiţia, interesîndu-ne de vinovaţi, dar omul cumsecade e mult mai interesant şi de urmat exemplar.
(Sumner-Maine) : "Democraţia : guvernarea de o cît mai mare parte a mulţimii poporului".
joi, 10 februarie 2011
Hibiscus
Am şi un premiu de la EL, am preocupări oarecum şi horticole închinate şi LUI, un altar cu de toate cam felurite plante, în amestec şi cu gazon, cam în fiecare an îl măresc cumva, acum are cca. 2,5 ari, e în cîmp deschis.
Şi lîngă casă am diferite spaţii cu plante închinate LUI, şi în lucru un solar-seră poate, în camera mea toate plantele-s închinate LUI, în cameră temperatura variază iarna de la cca. +1 pînă la cca.+27grd.ces.= dimineaţa-seara.
Trandafirul chinezesc din camera mea înfloreşte în acest an începînd de la mijocul lui ianuarie, nu ca de obicei din vară pînă venea iarna, e premiul de mulţumire ce şi la făcut EL, să-l ştiu şi eu, şi voi cunva.
Am primit diverse îndrumări cu privire la ce-I închin LUI în domeniu horticol, nu totdeauna am fost pe fază, am mai şi greşit uneori, şi m-a penalizat cunva.
EL doreşte atenţie din partea noastră, respect şi de-I şi închini cîte ceva ce-ţi place şi ţie, să-l îngrijeşti în numele SĂU e ceva extraordinar.
Eu am greşit cîndva, şi I-am promis de mă va scăpa. şi m-o scăpat, îi voi înălţa o biserică, a trecut mult timp şi încă mai am de lucru, am altarul, şi altele în lucru, EL nu vrea neapărat un templu, cît te pricepi, e bine ce-I închini în comuniune cu EL totuşi.
Nu e prea pretenţios, doreşte să-L ştim, respecta, cu frică de nu se poate altfel, şi cît mai curînd să-L şi credem pentru că-I sîntem datori vînduţi, şi nu-L prea ştim încă majoritatea.
Şi lîngă casă am diferite spaţii cu plante închinate LUI, şi în lucru un solar-seră poate, în camera mea toate plantele-s închinate LUI, în cameră temperatura variază iarna de la cca. +1 pînă la cca.+27grd.ces.= dimineaţa-seara.
Trandafirul chinezesc din camera mea înfloreşte în acest an începînd de la mijocul lui ianuarie, nu ca de obicei din vară pînă venea iarna, e premiul de mulţumire ce şi la făcut EL, să-l ştiu şi eu, şi voi cunva.
Am primit diverse îndrumări cu privire la ce-I închin LUI în domeniu horticol, nu totdeauna am fost pe fază, am mai şi greşit uneori, şi m-a penalizat cunva.
EL doreşte atenţie din partea noastră, respect şi de-I şi închini cîte ceva ce-ţi place şi ţie, să-l îngrijeşti în numele SĂU e ceva extraordinar.
Eu am greşit cîndva, şi I-am promis de mă va scăpa. şi m-o scăpat, îi voi înălţa o biserică, a trecut mult timp şi încă mai am de lucru, am altarul, şi altele în lucru, EL nu vrea neapărat un templu, cît te pricepi, e bine ce-I închini în comuniune cu EL totuşi.
Nu e prea pretenţios, doreşte să-L ştim, respecta, cu frică de nu se poate altfel, şi cît mai curînd să-L şi credem pentru că-I sîntem datori vînduţi, şi nu-L prea ştim încă majoritatea.
marți, 8 februarie 2011
Încercarea
Uneori eşti pus la încercare de EL, Tatăl nostru Ceresc, mai tare ca de obicei, e un prag de trecut, printr-o boală trecătoare, repaus neaşteptat, bătrîneţea, o aşteptare îndelungată crezi nefolositoare, insomnii, te vei gîndi oare la EL?
Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !
Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !
luni, 7 februarie 2011
Cărarea
Da, aşa e El îţi dă ocazia să te afirmi cumva în credinţa LUI, constaţi curînd că alţii nu o înţeleg şi nici pe tine nu te înţeleg defel, îţi dai seama că nu ai aliaţi ci potrivnici, în cel mai bun caz unii care se miră de ce crezi în EL.
Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
"Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.
Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
"Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.
sâmbătă, 5 februarie 2011
Suferinţa
Privind suferinţa ca o formă de înfiorare, e ca ceva ce te trezeşte, că ai simţit cumva pedeapsa LUI ce a atins , a înpovărat pentru îndreptare pe altul ce suferă, se îndoaie, contorsionează, zbate, vaită, cere ajutor de la oricine, dar numai EL îl poate salva, adevărat, izbăvitor, restul îs numai amînări, paliative, minciuni plăcute.
Dar tu dacă cauţi să te implici cumva în cel mai bun caz, de nu înlemneşti în faţa suferiţei, paralizat, neputincios, chiar tu te vezi poate neajutorat în faţa pedepsei aplicate altuia.
E un examen şi pentru tine, trebuie să reacţionezi pozitiv cumva, ajutîndu-l cum te pricepi, treci pe pilot automat, adică fă un bine cît de cît ce-l ştii a face fără să mai vezi suferinţa şi totuşi să-l serveşti pe suferind, nu e bine să nu te inplici în faţa suferinţei adevărate, cotropitoare, dezlănţuite, EL te verifică şi pe tine în acel eveniment dramatic şi trebuie să-I faci o bună impresie.
Să-l ajuţi oricum dar nu-I cere să-l ierte, e prea mult pentru un om obişnuit şi-L superi, nu eşti în măsură deloc, poţi cel mult şi normal să cauţi să te-ndrepţi ca să eviţi asemenea clipe de pedeapsă şi ajută-l cît poţi.
Balzac şi Dostoievski : "spectacolul suferinţei, (in)dependent de nimicnicia ispăşitorului, e mereu sfînt pentru cine priveşte". Pentru că EL pedepseşte pe cei care şi merită, am pus altfel "independent" de mai sus.
E firesc de ai cui să-i explici să se-ndrepte cît mai curînd, cît de cît, să caute măcar să ştie de EL cît mai multe şi să reflecteze ce e de făcut în continuare cu EL în gînd.
Suferinţa e mereu nouă şi distructivă, îţi scade şi moralul, de obicei nu poţi atunci să te mobilizezi cumva şi pierzi controlul eului, mintea o ia pe arătură, şi de nu te trezeşti să ştii unde I-ai greşit de eşti pedepsit, şi să reacţionezi în consecinţă pentru grabnică îndreptare, s-ar putea să te afunzi mai rău, şi chiar total.
De te-ndrepţi suferinţa va înceta ca prin minune, pe viitor respectă-L, cumva caută să-L şi crezi măcar enpiric, cum îţi vine la îndemînă, cît mai simplu, dar cu timpul te vei perfecţiona, te va îndruma, nu te lăsa!
Dar tu dacă cauţi să te implici cumva în cel mai bun caz, de nu înlemneşti în faţa suferiţei, paralizat, neputincios, chiar tu te vezi poate neajutorat în faţa pedepsei aplicate altuia.
E un examen şi pentru tine, trebuie să reacţionezi pozitiv cumva, ajutîndu-l cum te pricepi, treci pe pilot automat, adică fă un bine cît de cît ce-l ştii a face fără să mai vezi suferinţa şi totuşi să-l serveşti pe suferind, nu e bine să nu te inplici în faţa suferinţei adevărate, cotropitoare, dezlănţuite, EL te verifică şi pe tine în acel eveniment dramatic şi trebuie să-I faci o bună impresie.
Să-l ajuţi oricum dar nu-I cere să-l ierte, e prea mult pentru un om obişnuit şi-L superi, nu eşti în măsură deloc, poţi cel mult şi normal să cauţi să te-ndrepţi ca să eviţi asemenea clipe de pedeapsă şi ajută-l cît poţi.
Balzac şi Dostoievski : "spectacolul suferinţei, (in)dependent de nimicnicia ispăşitorului, e mereu sfînt pentru cine priveşte". Pentru că EL pedepseşte pe cei care şi merită, am pus altfel "independent" de mai sus.
E firesc de ai cui să-i explici să se-ndrepte cît mai curînd, cît de cît, să caute măcar să ştie de EL cît mai multe şi să reflecteze ce e de făcut în continuare cu EL în gînd.
Suferinţa e mereu nouă şi distructivă, îţi scade şi moralul, de obicei nu poţi atunci să te mobilizezi cumva şi pierzi controlul eului, mintea o ia pe arătură, şi de nu te trezeşti să ştii unde I-ai greşit de eşti pedepsit, şi să reacţionezi în consecinţă pentru grabnică îndreptare, s-ar putea să te afunzi mai rău, şi chiar total.
De te-ndrepţi suferinţa va înceta ca prin minune, pe viitor respectă-L, cumva caută să-L şi crezi măcar enpiric, cum îţi vine la îndemînă, cît mai simplu, dar cu timpul te vei perfecţiona, te va îndruma, nu te lăsa!
Răul şi urîtul
Răul şi urîtul vrei nu vrei ne însoţesc toată viaţă, comportament, gîndire, se expun, se afirmă, ne agresează, ne lămuresc să-i urmăm, să-i tolerăm, să ne obişnuim cu ele ca un firesc inadaptabil la bine, la morală, la bun simţ, la frumos.
Nu e aşa , e ceva ce trebuie evitat, înlăturat din preajma noastră, de nu ne lasă să părăsim anturajul, mediu infect, viciat şi să ne construim în alte zări adevărate o nouă existenţă curată, neîntoxicată de rău şi urît ce ne-a terorizat şi de care trebuie urgent scăpat odată pentru totdeauna, cît vom exista .
"Răul şi urîtul nu numai că există, dar şi pătrund în viaţa oricui, de nu le stă în putinţă să le evite pot totuşi să nu le adreseze cuvîntul cînd îl apotrofează, să nu intre în cîrdăşie cu ele, să nu colaboreze cu ele"( N. Steinhardt ).
Da, şi răul şi urîtul e un mod de a ne pedepsi aL LUI, pentru a ne face să ne îndreptăm, de aceea e bine să-L avem aliat şi pe EL în demersurile noastre în noua viaţă ce căutăm să o înoim în bine, îndreptată cumva.
Cred că de-L evităm din nou nu vom scăpa de rău şi urît orice am face, e un tandem al nefirescului proiectat de EL, trebuie să ne trezim la realitatea ce nu am simţit-o de mii de ani, trăind nefiresc oarecum cu puţine excepţii : acei ce cumva poate din motive ce îmi scapă acum, L-au ştiut, respectat şi crezut fără tăgadă şi nu au suferit deloc, ca-n altă lume, paralelă, de ne atins pentru ceilalţi pedepsiţi cam la hurtă dintotdeauna.
Nu e aşa , e ceva ce trebuie evitat, înlăturat din preajma noastră, de nu ne lasă să părăsim anturajul, mediu infect, viciat şi să ne construim în alte zări adevărate o nouă existenţă curată, neîntoxicată de rău şi urît ce ne-a terorizat şi de care trebuie urgent scăpat odată pentru totdeauna, cît vom exista .
"Răul şi urîtul nu numai că există, dar şi pătrund în viaţa oricui, de nu le stă în putinţă să le evite pot totuşi să nu le adreseze cuvîntul cînd îl apotrofează, să nu intre în cîrdăşie cu ele, să nu colaboreze cu ele"( N. Steinhardt ).
Da, şi răul şi urîtul e un mod de a ne pedepsi aL LUI, pentru a ne face să ne îndreptăm, de aceea e bine să-L avem aliat şi pe EL în demersurile noastre în noua viaţă ce căutăm să o înoim în bine, îndreptată cumva.
Cred că de-L evităm din nou nu vom scăpa de rău şi urît orice am face, e un tandem al nefirescului proiectat de EL, trebuie să ne trezim la realitatea ce nu am simţit-o de mii de ani, trăind nefiresc oarecum cu puţine excepţii : acei ce cumva poate din motive ce îmi scapă acum, L-au ştiut, respectat şi crezut fără tăgadă şi nu au suferit deloc, ca-n altă lume, paralelă, de ne atins pentru ceilalţi pedepsiţi cam la hurtă dintotdeauna.
vineri, 4 februarie 2011
Întărirea
Cum plictiseala, cum săturarea de vieţuire, e nefiresc, e josnic, viaţa trebuie trăită vrei nu vrei, e de dorit nu de refuzat un cadou de la EL, şi ca orice cadou ce ţi se dezvăluie permanent tot mai frumos desăvîrşit, cît ai de trăit, nu aiurea-n tranvai, fiece o fi.
Vieţuită în toată complexitatea ei, să nu te mai saturi de viaţă, asta e normal şi să-I mulţumeşti mai permanent în gînd cu EL. Nu ai voie să te plictiseşti, ori eşti o epavă, un ratat, un gunoi uman, aşa te simţi? Nefolositor ?
Nu meriţi, dar EL se face că nu te vede, că-I refuzi darul, mult dorit de mulţi alţii pedepsiţi de EL pentru grave erori, şi tu ce faci? E darul suprem dat omului, trezeştete, pe ce motiv nu ştii să-ţi chiverniseşti viaţa ?
Eşti oare un neputincios, un vai de tine, faci oare umbră degeaba pămîntului, tu care ai primit de la EL lumină pentru viaţa ce o ai în faţă.
Ce ai făcut cu lumina LUI, ai pierdut-o, irosit-o degeaba, ori nu eşti conştient că EL ţi-a dat lumină, să ştii că ţi-a dat lumină interioară vrei nu vrei o ai de la EL dintotdeauna pentru totdeauna cît exişti.
Cu lumuna ta poţi ajuta pe mulţi nevoiaşi, nu te vei plictisi niciodată, cautăte în firea ta şi vezi de nu găseşti tărie pentru continuarea existenţei tale rodnice, nu oricum rodnice, fii foarte atent cu ea !
Nu te întrista că nu ştii ce să faci, că nu-ţi imaginezi trăirea în continuare rodnică, ai o pauză de activitate neprogramată, cere-I ajutor LUI şi numai LUI în gînd neîncetat pînă primeşti răspuns, nu te lăsa!
Răspunsul îl vei simţi cumva şi te vei bucura fii sigur, numai să nu disperi, ai răbdare şi atenţie la semnele LUI către tine.
Ai ieşit la pensie şi e greu fără ocupaţie, cautăţi-o indiferent ce o fi să fie, de nu ai nici un căpătîi, ajută-i pe alţii mai neputincioşi decît tine, şi fii rezonabil la cei ceri LUI, şi răbdător cu atenţia mărită, nu au intrat zilele în sac, gîndeşte-te de e posibil cum să-L ajuţi şi pe EL cumva, e ceva foarte înălţător, vei vedea!
Vieţuită în toată complexitatea ei, să nu te mai saturi de viaţă, asta e normal şi să-I mulţumeşti mai permanent în gînd cu EL. Nu ai voie să te plictiseşti, ori eşti o epavă, un ratat, un gunoi uman, aşa te simţi? Nefolositor ?
Nu meriţi, dar EL se face că nu te vede, că-I refuzi darul, mult dorit de mulţi alţii pedepsiţi de EL pentru grave erori, şi tu ce faci? E darul suprem dat omului, trezeştete, pe ce motiv nu ştii să-ţi chiverniseşti viaţa ?
Eşti oare un neputincios, un vai de tine, faci oare umbră degeaba pămîntului, tu care ai primit de la EL lumină pentru viaţa ce o ai în faţă.
Ce ai făcut cu lumina LUI, ai pierdut-o, irosit-o degeaba, ori nu eşti conştient că EL ţi-a dat lumină, să ştii că ţi-a dat lumină interioară vrei nu vrei o ai de la EL dintotdeauna pentru totdeauna cît exişti.
Cu lumuna ta poţi ajuta pe mulţi nevoiaşi, nu te vei plictisi niciodată, cautăte în firea ta şi vezi de nu găseşti tărie pentru continuarea existenţei tale rodnice, nu oricum rodnice, fii foarte atent cu ea !
Nu te întrista că nu ştii ce să faci, că nu-ţi imaginezi trăirea în continuare rodnică, ai o pauză de activitate neprogramată, cere-I ajutor LUI şi numai LUI în gînd neîncetat pînă primeşti răspuns, nu te lăsa!
Răspunsul îl vei simţi cumva şi te vei bucura fii sigur, numai să nu disperi, ai răbdare şi atenţie la semnele LUI către tine.
Ai ieşit la pensie şi e greu fără ocupaţie, cautăţi-o indiferent ce o fi să fie, de nu ai nici un căpătîi, ajută-i pe alţii mai neputincioşi decît tine, şi fii rezonabil la cei ceri LUI, şi răbdător cu atenţia mărită, nu au intrat zilele în sac, gîndeşte-te de e posibil cum să-L ajuţi şi pe EL cumva, e ceva foarte înălţător, vei vedea!
joi, 3 februarie 2011
Cunoaşterea
"Cînd orice creatură trebuie să se declare, să fie aşa cum e şi cum era dintru început, cum poate nu şi-a dat singură seama că e. Vine clipa, emoţionantă şi surprinzătoare desigur, a întregului adevăr"(N. Steinhardt).
E greu să-ţi dai seama că nu eşti încă treaz, că EL a organizat încă de mii de ani în aşa fel lumea încît unii să-i ascundă celorlanţi adevărurile, după diferite tertipuri.
Şi astfel am trăit de mii de ani adormiţi, şi în curînd soneria ceasului SĂU, va suna alarma trezirii mondiale, la ADEVĂRUL LUI, ce numai l-am mimat, aproximat, bojbăit, cu ochii legaţi, acuma ni-I dezleagă.
Va fi uimitoare trezirea, adevărată, vom afla, ce nu au ştiut zeci, sute de generaţii, cine sîntem, cine-I EL, ce mai avem de făcut.
EL nu-I mulţumit de noi, va trebui să ne schimbăm comportamentul în totalitate.
Aşa a fost să fie să nu-L ştim, înţelege, respecta, nici de frică nu-I mai ştiam, de credinţă poate unii în unghere pe undeva pe care EL i-a ocrotit departe de ochii lumii, cred că nu ne-a dorit în apropierea SA, nu meritam.
Masele cît şi elitele nu L-au ştiut mai defel, s-a ascuns şi cu ajutoril religiilor ce ni le-a dat pe capete, să ne săturăm de neputinţa noastră milenară.
EL ştie absolut totul despre noi de mii de ani ne studiază, în diferite ipostaze, şi chiar pedepsiţi uneori, să ne vadă reacţiile, micile treziri efemere. Ştiu că va veni dar nu ştiu cînd încă. Nu ne rămîne decît să-L aşteptăm cît mai pregătiţi cumva, căutîndu-L în noi, şi îndreptîndu-ne spre bine.
Vă rog să fiţi calmi, cu răbdare pregătiţi-vă de întîmpinarea LUI. Ştiu atît că după primele semne va începe o haotică trezire şi nu e de dorit, trebuie să ne stăpînim, e prea aşteptată regăsirea ca să o ratăm grăbindu-ne.
Unii mai pregătiţi dintre voi deja au prins să-L întînpine, se pregăteşte ceva, nu simţiţi încă?
E greu să-ţi dai seama că nu eşti încă treaz, că EL a organizat încă de mii de ani în aşa fel lumea încît unii să-i ascundă celorlanţi adevărurile, după diferite tertipuri.
Şi astfel am trăit de mii de ani adormiţi, şi în curînd soneria ceasului SĂU, va suna alarma trezirii mondiale, la ADEVĂRUL LUI, ce numai l-am mimat, aproximat, bojbăit, cu ochii legaţi, acuma ni-I dezleagă.
Va fi uimitoare trezirea, adevărată, vom afla, ce nu au ştiut zeci, sute de generaţii, cine sîntem, cine-I EL, ce mai avem de făcut.
EL nu-I mulţumit de noi, va trebui să ne schimbăm comportamentul în totalitate.
Aşa a fost să fie să nu-L ştim, înţelege, respecta, nici de frică nu-I mai ştiam, de credinţă poate unii în unghere pe undeva pe care EL i-a ocrotit departe de ochii lumii, cred că nu ne-a dorit în apropierea SA, nu meritam.
Masele cît şi elitele nu L-au ştiut mai defel, s-a ascuns şi cu ajutoril religiilor ce ni le-a dat pe capete, să ne săturăm de neputinţa noastră milenară.
EL ştie absolut totul despre noi de mii de ani ne studiază, în diferite ipostaze, şi chiar pedepsiţi uneori, să ne vadă reacţiile, micile treziri efemere. Ştiu că va veni dar nu ştiu cînd încă. Nu ne rămîne decît să-L aşteptăm cît mai pregătiţi cumva, căutîndu-L în noi, şi îndreptîndu-ne spre bine.
Vă rog să fiţi calmi, cu răbdare pregătiţi-vă de întîmpinarea LUI. Ştiu atît că după primele semne va începe o haotică trezire şi nu e de dorit, trebuie să ne stăpînim, e prea aşteptată regăsirea ca să o ratăm grăbindu-ne.
Unii mai pregătiţi dintre voi deja au prins să-L întînpine, se pregăteşte ceva, nu simţiţi încă?
Petrache Lupu 2
Mihai Urzică : "din toate predicile lui Petrache Lupu (P.L.) a lipsit întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea sfintei treimi.... Din toată trăirea spirituală a lui P.L. lipseşte concepţia mîntuitorului...totodată lipseşte de la îndemnurile lui P.L. ideia de mîntuire...Este preocupat de cele pămînteşti şi nu de cele cereşti...lipseşte mai cu seamă a spovedaniei şi împărtăşaniei... că e destul să ne pocăim la cruce şi la buturugi, spre a ne curăţa de tina sufletului nostru".
Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici păcătoşi erau.
Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu.
Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
Şi P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.
Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici păcătoşi erau.
Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu.
Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
Şi P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.
marți, 1 februarie 2011
Trufia
E foarte greu cînd succesul în viaţă cumulat cu cel spiritual te orbeşte, crezi că la-I prins pe Dumnezeu de un picior, şi de se mai întîmplă că eşti şi în comuniune cu EL, dar neechilibrat, încă nedrept, repezit, o ei peste ochi de la EL, cît de curînd.
Deci îi eşti întîi LUI dator să-I mulţumeşti, şi grabnic de mai ţine comuniunea cu EL, şi nu te-a părăsit, caută să afli calm, cu răbdare ce e de făcut să te echilibrezi cumva, pentru că trufia nu-i bună deloc.
Cu bun simţ, şi multă răbdare pentru că nu le prea place apropiaţilor să te ştie şi în credinţă-comuniune cu EL şi nedrept, îngînfat, călcînd în străchini de nu te vezi.
E greu să-L înţeleg, încă mai am foarte multe de învăţat, ştiu cîte ceva şi vi le-am transmis nu pe toate că şi aşa încă nu ştiu să mă comport cu EL în apropierea mea, mai permanent, e greu.
Îmi dau seama cît de greu le-a fost unora ce au avut legături apropiate cu EL, dar au aplicat o tactică de evitare a vieţuirii în lume, retraşi e altceva, numai cu EL undeva în cele pustietăţi, şi ulterior purificat cumva de poţi reveni în lume cumva cred că-i mai uşor, ai un alt statut.
Poporul SĂU angajat în vechime pentru EL, aşa rămas, iar cu EL totuşi trebuie şi ei să se trezească cumva, pentru că EL îi tot presează, şi ei ştiu toate cererile LUI, cei privesc.
Ştiu că e greu, dar va veni şi va trezi lumea pentru o nouă eră cu EL.
Deci îi eşti întîi LUI dator să-I mulţumeşti, şi grabnic de mai ţine comuniunea cu EL, şi nu te-a părăsit, caută să afli calm, cu răbdare ce e de făcut să te echilibrezi cumva, pentru că trufia nu-i bună deloc.
Cu bun simţ, şi multă răbdare pentru că nu le prea place apropiaţilor să te ştie şi în credinţă-comuniune cu EL şi nedrept, îngînfat, călcînd în străchini de nu te vezi.
E greu să-L înţeleg, încă mai am foarte multe de învăţat, ştiu cîte ceva şi vi le-am transmis nu pe toate că şi aşa încă nu ştiu să mă comport cu EL în apropierea mea, mai permanent, e greu.
Îmi dau seama cît de greu le-a fost unora ce au avut legături apropiate cu EL, dar au aplicat o tactică de evitare a vieţuirii în lume, retraşi e altceva, numai cu EL undeva în cele pustietăţi, şi ulterior purificat cumva de poţi reveni în lume cumva cred că-i mai uşor, ai un alt statut.
Poporul SĂU angajat în vechime pentru EL, aşa rămas, iar cu EL totuşi trebuie şi ei să se trezească cumva, pentru că EL îi tot presează, şi ei ştiu toate cererile LUI, cei privesc.
Ştiu că e greu, dar va veni şi va trezi lumea pentru o nouă eră cu EL.
Ceva despre Poporul SĂU
Cît de curînd sprijinul acordat de statul sudic oarecum Istraelului, va înceta, şi vor începe problrmele, asta în virtutea presiunii ce o exercită EL pentru îndreptarea poporului SĂU.
Sînt foarte multe de spus dar nu prea am voie de la EL, aşa că voi mai spune că EL încă are mari aşteptări de la EI, şi de ar fi fost cum vroia EL, alte vremuri trăiam noi, lumea, azi .
Sînt foarte multe de spus dar nu prea am voie de la EL, aşa că voi mai spune că EL încă are mari aşteptări de la EI, şi de ar fi fost cum vroia EL, alte vremuri trăiam noi, lumea, azi .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)