2878.Așa pățesc de multă, de prea multă vreme

  Cînd te simți viteaz de ne oprit, ești și nu-ți dai seama, nițel nebun, dacă nu mai mult. Că-i zic unii și înțelepciune la o astfel de abordare a vieții. Avîntați prea lesne în întreprinderi de orice fel, cu vorba și fapta. E de avut grijă de bun-simț, bine și util cu dreptate, deci cu judecată demnă. Îi cam greu fără Dumnezeu, cum e azi lumea și-n derivă nedreaptă, oriunde te întorci.
  Deci e nevoie saltul, spre aflarea a ceea ce sîntem dați a fi, nu oricum, la nimereală. Ci într-un fel anumea, nu de la început aflat, că-i o maturizare în timp pentru fiecare. Cînd îi vine timpul e în fața deciziei vieții, mai devreme ori mai tîrziu, e de luat, să nu care cumva. Să credem că scăpăm, nu-i de luat în ușor, că nu-i ușoară hotărîrea, poate fi unică în viață.
  Să te călăuzească cu bine cît trăiești și-n final să clachezi, neinspirat bine ai fost. Ai pierdut pe mîna ta, toți cam așa pățesc de multă, de prea multă vreme, reveniți-vă! Par depășit, poate în gîndirea multora, dar fără EL Cel Adevărat, nu-i bine cum sînteți încă.

Excesul

  Echilibrul e necesar atît în gîndire cît şi în fapte, e dovadă de moralitate, e nevoie şi de credinţă, înainte de toate.  
   "Înţelepciunea îşi are excesele sale şi nu are nevoie de moderaţie mai puţin decît nebunia"( Michel Montaigne ),e posibil din prea multă înţelepciune, dar e vreo dată destulă înţelepciune ? Se vede că da, pentru aţi rămîne să şi  te temperezi la timp, să nu fii comparat cu un nebun.
   Deci îs egale în faza exceselor, înţelepciunea cu nebunia, raţiunea cu iraţiunea, moderaţia cu prostia, mintea clară cu alienatul mintal, capacitatea superioară de înţelegere cu necugetatul, judecătorul faptelor cu nechibzuitul, cel bun cu cel rău.
   Excesul e umbra raţiunii, gîndirii, cuminţeniei, e pericol şi pentru genii să o ia pe arătură uneori, e nevoie de trezire clară, deşteptare adevărată, echilibru înainte de toate.
   De orice natură excesele, aberaţiile, exagerările, abuzurile sînt condamnabile, şi urgent de eliminat chiar de vin de la un înţelept, intră în joc morala,singura care ca şi credinţa pot stăvili dezechilibrul, şi restabili adevărul, bunul simţ.
   Mîndria, intoleranţa, înfumurarea, îngînfarea nu-s bune nici pentru înţelepţi, genii, elite. Lipsa de măsură în toate e gravă indiferent de cine-i vinovat, bun ori rău.