3212..Și plătește de plesnește, viața liberă o tot dorește, hoinărește, feștelit nu prea gîndește.Hai, hai...!

  Libertatea e un abur, o fata morgana, umbli cu limba scoasă viața toată, ți-i sete și foame de ea. Și-o afli în cel mai bun caz la Etaj, cînd e să urci în extaz, de se-ndură de noi așa goi de toate cele. Ce în lume îs nume neșiute ci uitate de așa frică ni-i de curate și sincere fapte și vorbe. Ci numai de necurate cu fală mare le proslăvim de nici nu mai știm cum ne numim.
  Oameni vii ori stafii, că moartea-i în toate băgată în seamă că-i măcar ea curată. Oacheșă de neagră lucie ducă-se pe pustie, dar asta e nedemni de EL și încurcați. Cu așa izlazuri de îngrădire pline liberi să privim în neștire, nu-L vedem de Înălțime. Jos e altă dandana, cu omul bun de cacialma, în loc de Dumnezeu, un hîd mort de import.
  Gata ștanțat în puzderii de fițe, care de care mai vise de înaripare, că-n realitate e caznă. Cu EL nu se glumește de cînd e lumea lume și omul-i plin daravele, glume. Și plătește de plesnește, viața liberă o tot dorește, hoinărește, feștelit nu prea gîndește. Hai, hai...!