Partea I - a

   Dumnezeu, Divinitatea s-a preocupat totdeauna să fie recepţionată corect de omenire, creaţia SA, de pe Pămîntul SĂU, încă de la începuturile noastre, astfel apropiindu-şi în timp Poporul SĂU de atunci, evreii din vechime, dar au intervenit neînţelegeri cu evoluţie neuniformă şi piedici fireşti poate în timp, numai ei ştiu precis, cunoscute şi aproximativ din VT.  De ce aproximativ pentru că relatările acelor timpuri erau transmise oral cu subiectivate din gură în gură pînă să fie consemnate în timp care-i iar un factor de aproximare, ştergînd amintiri.
   Au fost întrerupte relaţiile om - Divinitate spre finele VT(Vechiul Testament). Au urmat ani de căutări şi cum zice Feodor M. Dostoievski : "Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără rău. Dar pe om l-a creat liber de a crea răul, de a-l introduce în lume. Acesta e riscul pe care şi l-a luat Dumnezeu prin actul creaţiunii, riscul divin...A trăi fără Dumnezeu nu-i decît chin ...Omul nu poate trăi fără a îngenunchia. Dacă-l alungă pe Dumnezeu, îngenunchează în faţa unui idol de lemn sau din aur, sau imaginar. Sînt idolatri cu toţi nu atei".
    Aşa-i în pauza luată şi-n pedepsele timpului, omenirea căutîmd ceva, ceva la care să se-nchine au creat imaginar NT(Noul Testament) cu personajele sale inchipute de minţi străine de Divinitate oarecum. Care în timp au prins la umanitate, mai cu buna mai cu răul, din varii motive istorice, cunoscute SUS şi acceptate oarecum, să se vadă pînă unde poate merge nedreptatea umană faţă de EL, şi a mers destul!
      Iluzii nefireşti care în timp de secole, omenirea le-a creat forţă spirituală printr-o credinţă artificială ce a creat şi SUS  probleme ce în timp s-au concretizat prin apariţiile de la Fatima şi-n alte părţi, dar cu un mesaj totuşi Divin adevărat nu trucat, de cît de cei nedrepţi din fire, ajungînd la mase uneori neadevăruri. Se apropie un prag de trecut pentru umanitate şi Divinitatea doreşte trezirea corectă adevărată în totalitate, asta e.(continuare în partea doua)