Trecera implacabilă a timpului, e de ne priceput, încă ne meritînd, ca fenomene neinteresante, ca o alergare nedreaptă, neadevărată, necinstită din faţa adevărului. Realizările, produsele, acţiunile gîndirii umane cu influienţele lor din momentul priceperii acelea, trec cum trec toate cele, ca şi oamenii, de nu-i mai ştiu ce-i ce rămîn degeaba, incapabili să se schimbe cum trebuie în bine şi util nu numai nouă dar şi altora de după noi şi încă cît după, cine ştie cît.
O îndreptare nepricepută de noi încă, nesimţindu-L şi nerespectîndu-L cum trebuie, sincer, firesc pentru a ne fi altfel, într-un fel necunoscut încă pentru că ne grăbim, întotdeauna repeziţi spre ceva nedefinit clar, depărtîndu-ne tot mereu de mii de ani în căutarea Esenţialului, dar nu-l ştim, bîjbîim ca chiorii. Divinitatea ştie că pe EA o căutăm, dar ne lipsesc informaţiile necesare adevărate corecte că EA E, să nu mai căutăm că-I Acolo dintotdeauna şi ne aşteaptă.
Ne trezim fiecare pe rînd doar atunci la scadenţa finală, în pragul morţii, dezamăgiţi de noi, şi ne pricepem ce n-am ştiut o viaţă întreagă, dar mesajul era să-i pregătim pe cei ce rămîn măcar să-L respecte cu adevărat şi să nu-I mai greşească, da de unde dacă ne tot grăbim degeaba, irosind viaţa, dar Divin, pentru meschine apucături nedrepte şi mărunte, întrerupînd veşnicia din dreptul fiecăruia grăbindu-ne în van.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu