2480.Numai aL Lui ajutor e desăvîrșit, al nostru e așa

  Curajoși cînd necazul lovește, cerîndu-I ajutor, îl primești și mulțumit ești. Cam uităm de EL, dar măcar în nevoile altora ce-ți cer, deschide-te și ajută cît poți. Că numai aL LUI ajutor e desăvîrșit, al nostru e cum e, așa după noi, fiecare cît poate. Și să nu așteptăm recunoștință, ci demni să fim noi înșine în continuare în încercări.
  Viața-i încercare de-L aflăm cît trăim o vreme, după care numai EL știe de-o mai duci. De mai are timp de tine ori nu. De asta fii pe fază și caută, luptă cum poți cu tine însuși, tot cît poți, că tare limitați sîntem. Și uneori forțînd nota, dăm de necaz și de asta-i bine ponderarea și-n relațiile cu EL. Nici EL, să nu întindem coarda îndreptării neapărat spre EL, de nu putem din varii motive.
  Cine știe ce opreliști avem și neputințe greu de depășit, doar EL și singur știi cît știi. Știindu-te corect, drept să nu fii înfumurat, că pici de nu te mai știi. Ai o legătură măcar informală cu EL, să știi cum stai. Și de-I poți fi ceva, cumva, atîta și-i foarte bine, ești cineva măcar știi în fața ta.

2479. Acuma, că nu ne lasă și să plece, e încercare

  Ne tot părăsește și amintiri de asemenea sînt cu duiumul, cînd plătim prin urîte și rele suferințe și dispariții. Nu le putem uita. Sîntem încă sub influența nedreptății și acuma, că nu ne lasă și să plece. Încercarea continuă, nu am restabilit rupta legătură și împăcarea-i departe dintre noi și EL. Oare cînd Doamne ne vom apropia să ne întindem mîinile în pace? Să nu mai plătim atîta, ci să fim fericiți și liberi la TINE.
  Aflăm și spiritualizarea prin viteza mare a materiei, o necunoscută? Toate răspunsurile doar EL le deține, dar nu merităm să le aflăm, nedrepți și fără EL în noi. Pînă atunci, cînd vom dobîndi o relație mai acătării cu EL, să fim receptivi la bine și util. Chiar și frumosul cît putem pricepe și să dăm din noi cei mai deosebit în ce credem. Și alții să afle cum trebuie, de ai reușit unde nu se știa de EL și noi.
  Că încercările-s numeroase și nu toate de înțeles ușor, important să fii tu însuși și în continuare, poate mai îmbogățit nițel mai bun. Că nebun îs după alții, destul de bine cunoscut și nu involuez ci din contra.

2478.Satana e în CER slujindu-L pe Dumnezeu Unic

  Neisprăviții îL ponegresc în față pe Însuși Dumnezeu, că fiul SĂI, Satana e diavolul. Nedrepții nu știu și nu L-au întrebat adevărul, că Satana e în CER cu EL slujindu-L. Anul trecut o fost în vizită și la mine dar m-am speriat ca un prost, sub influențe nedrepte încă. Vreau de acuma să-I fiu mai atent și să nu-I mai discreditez trimișii.
  Se încurcă adevărul cu minciuna în NT(noul testament), că vechiul mort, necurat ar avea vreo legătură cu Dumnezeu?! Poate ca orice muritor pe de Pămînt, decît Facerea, începutul încercării omului înspre un țel viitor. Încă neștiut defel de noi nedrepții SĂI și încă ne copți la minte, cum trebuie. Hîzenia spurcată ce ne îndepărtează de EL, e încă vie și venin mai are, s-o lăsăm să dispară cum o venit.
  Minciuna domnește prin lume fudulă încă, dar zilele-i sînt împuținate. Că EL e hotărît să revie cu adevărat cum trebuie între vii SĂI oameni și să-i îndrume cum trebuie. Înspre aflarea căi corecte ce ne va îndrepta spre țelul împreună noi și EL. Fără minciuni și morți vechi și noi toți necurați și urîte răutăți nouă și LUI.

2477.Cheia raiului EL și noi o combinație de vecii vecilor

  Nu vrem să știm că sîntem la marginea raiului mereu e pretutindeni și noi molipsiți de neputință îL neglijăm. Cheia raiului, EL și noi o combinație de vecii vecilor și totuși neștiută, nu ne-am întîlnit cum trebuie. Ne împiedică supraviețuirea unor instantanee nesemnificative, ce ne bruiază adevărul SĂU cu noi.
  Ne scoatem din amintiri plăcute unele ce ne dreg, ne fortifică, oriunde am fi ne întăresc, Oricît de nenorociți am fi, conștienți de netrebnicia noastră că nu-L putem mulțumi cum trebuie. Și cîte și mai cîte în necunoștință de cauză adevărată, dreaptă LUI și nouă. Se mai poate găsi tărie și simți nevoia de a-L aborda cu încredere că vom izbîndi neapărat.
  Libertatea oamenilor e decisivă în viața lor, dar oare mai știu cum e să fim liberi în așa nedreptate? Ce ne ține robii ei, neputincioși în a răzbi spre Adevărul SĂU, la îndemînă mereu. Doar să deschidem largi ochii, străpungînd nefirescul nedrept lumii oamenilor.

2476.Dar de EL se știe că-I Unicul cu tărie

  Că pe ce-i sortiți înfîngerii, că-s nedrepți de nu-i cale, vor pieri nebuni. Nici gînd să nu se știe de EL, cum trebuie, e o întreagă tărășenie țesută. Dar de EL se știe că-I Unicul cu tărie și doar prefăcuții nu recunosc Adevărul SĂU. Singurul valabil în această lume limitată de puterea SA. Și destul de stîngaci dosit de nedreții SĂI și ai noștri. De un timp cam singuri își dau cu stîngu-n dreptul.
  Boala lumii acesteia, minciuna, ascunsă de vederea largă a maselor, e tot mai mirosită. Spre însănătoșire grăbită de neputința criminală a nedreptății însăși, ce ne dă soluția. Că EL E Unicul din CER, dar ei au fost duși cu sorcova și mai sînt pe coclaurile răului și urîtului omenirii. Dezmeticirea va fi inerentă la țac și vom fi liberi de nedreptate cu toții înspre ceea ce se dorește SUS.
  Nu ne lăsăm batjocoriți într-atît și nici amăgiți de neputința religiilor în fața SA, Să ni-L apropie cu folos de ambele părți, EL și noi creația SA de izbeliște parcă. De numeroase veacuri în căutarea LUI și EL lîngă noi, ne tot atrage atenția. Noi surzi și chiori la EL, bîjbîim cu așa întunecimi de rîsul curcilor. Dar ne luminăm curînd cu Adevărul și definitiv.

2475.În așa debandadă veche în spiritualitate

  Că nu-i de glumit cu nedreptate încă la putere, dar cu EL alăturea frica dispare. Și să le fie lor teamă că nu-i departe adevărul SĂU înspre toți și vor fi în proțap la fript. Nici chiar aș, că îndurarea-i necesară în așa debandadă veche în spiritualitate. Și-i necesară schimbarea căi greșite spre ceea ce trebuie, cînd va trebui.
  Poate o vreme se va încerca de neisprăviți să bruieze adevărata credință în EL. Nu-i de glumit le zic cu încălcarea îndreptării pe față, care va fi posibilă atunci. Și legile guvernării nu se vor schimba o vreme ci doar ale moralei între oameni. Se vor adînci în bine și util să prindă cheag și aflarea LUI îndeobște cum trebuie. Adevărul SĂU nu va mai putea fi ascuns defel din lume.
  Cînd nedreptate încă geme de neputință și caută răzbunarea, capul în nisip să nu-l băgăm iresponsabil. Ci cu Adevărul SĂU alături vom birui neînfricați tărășenia.

2474.Părăsiți cînd le vine rîndul plătesc

  Ne tot dăm cu părerea greșindu-I, că nu-L urmăm, ci necuratul mort vechi ni-i crezul. Asta săvîrșesc nedrepții la greu între noi și-n fața LUI, părăsiți cînd le vine rîndul plătesc. Numai minciuni trîntim în fața a gură-cască ce-i silim la nedreptăți ce le plătesc involuntar înfăptuite. Din vina neisprăviților de tot felul. Își tot dau cu părerea închipuindu-și-L în fel și forme, dar nu-L știu defel, cum ne cere Însuși EL.
  Să-L credităm și respecta, cerîndu-ne în primul rînd îndreptarea între noi oamenii.
  Credința în EL nu-i posibil de controlat, nu se simte de știi să fii cu luare-aminte. Că nu-i de glumit cu nedreptatea încă la putere, teroarea prostiei încă în formă. Capabilă și în topul nedrepților rătăciți de neputința de a ști adevărul SĂU ordinar. Pentru oricine-L vrea deschis, îL găsește cînd dorește cu adevărat și  cu curaj.

2473.Umanitatea ce trebuie să ne caracterizeze

  Bunăvoința între oameni, asta contează pînă la urmă și la români e mai răspîndită ca-n alte părți. Se vede că și restul omenirii să ia exemplu de la noi, oare cînd? Umanitatea ce ar trebui să ne caracterizeze fără tăgadă mereu și EL o dorește între noi. Nu ceea ce e acuma și dintotdeauna, am dorit între noi să fim mîndri de noi înșine. Ținînd cont de bun-simț și realitatea LUI.
  Ne tot binecuvîtează cît trăim doar ne vom aminti și de EL cum trebuie. Dar Lumea LUI și lumea noastră îs la distanțe aparente de ani lumină în timp și spațiu. Și alte angarale ce nu se potrivesc, tot EL E să facă pasul ce trebuie cîndva.
  Și totuși ce-i dinspre Asia în spiritualitate, îs mai cuminți ca nedrepții de pe la noi și din apropiere. Nu-l creditează pe dracul defel, că nici nu-i decît la neputincioșii ordinari în EL de oriunde. Nu se poate netrebnicul abține, needucat și înrăit de la ce știe urît și rău, de bine nu-i capabil. Și dă vina pe cîte i se năzare în cor cu alții ca el în fărăde-legea dată de cînd lumea.

2472.Specifice nouă și altora cu vremea ce tot trece

   EL ne tot dă ocazii să ne bucurăm de natura și frumusețile Pămîntului în general. Încorporînd realizări umane deosebite specifice nouă și altora cu vremea ce tot trece. Și nu prea progresăm cum ne vrea EL, cu morala și cunoașterea LUI adevărată. Îi dăm înainte cu nedreptatea ce ni-o facem singuri și-n fața SA, oare pînă cînd?
  Ne tot încercă și răspîndește teama doar ne vom vedea de calea SA și îndreptați. Fiind, nu-I vom mai greși să ne tot părăsescă și să plătim, fiecare cum poate. Cum îi ie dat în nenorociri cutremurătoare și tot nu-și dau seama de situația în care se află. Unii încă mîndri înfruntă necazurile, caută să nu le pese, dar scrîșnesc din dinți. Nu-i încă lumea dată după EL și ceea ce ne dorește, ci înstrăinată rău.
  Îs multe semne de întrebare, cu duiumul între noi și EL, EL pe ale noastre le știe. Dar ne vrea altfel și nu putem, ne lipsește legătura cu EL, rupți de realitatea SA. Bîjbîim și-i greșim și se tot repetă nepotrivirea între noi și EL. Cînd va fi să fie se va afla ce trebuie cum trebuie, pentru a fi demni în fața SA și între noi.

2471.E greu de întruchipat atîtea onorabile bune

  Să ne detașăm de lumescul nedrept nouă și lor, trăncăneli, bîrfe, prejudecăți, păreri, etc. Purtîndu-ne nu cum ar merita, ci distincți, detașați, iertători și buni între noi toți. E greu de întruchipat atîtea bune și onorabile, dar asta e, cît putem, mai puțin rău. Ci cu bun-simț și binele în față, vrînd ce ne cere EL nouă între noi. Și să nu-L uităm defel, ci dîndu-I ce-I a LUI, respectîndu-L cum trebuie, niciodată destul, mă gîndesc.
  Că nu-L știm a ne comporta în fața LUI cum trebuie, părăsindu-ne plătim. Văicărindu-ne, că ce ni-o făcut, cum am ajuns de nenorociți, dar minte nu vrem să avem. Ba da, dar de unde? Că nedreptatea ne-o tăiat toate căile de comunicare cu CER-ul, cu știrea LUI. Și asta e deocamdată sîntem în programul CER-ului și ce va urma vom trăi și vom vedea ce-i de mai făcut.
  Deocamdată tot nu știm nimica, tot nedrepți și nerușinați și fără EL, defilăm prin viață. Cum putem cum nu putem, mai aflînd o treabă, de bine dar pusă anapoda fără EL. Mediul înconjurător martor ca și EL, Nevăzutul și ne așteptă să ne mișcăm cum va trebui, că nu-i încotro.

2470.Respectînd buna înțelegere, respectul între toți

  Ținuta de a fi cum ne dorește EL în lume și-n fața SA, demni și cumsecade. Privindu-ne detașat din afara nostră, cam cum sîntem de corespunzători între oamenii societății. Familiei în primul rînd, respectînd buna înțelegere, respectul între oameni. Datinile și obiceiurile, că de mîine intrăm în luna cadourilor, toți vor să se simtă bine.
  Totuși să nu uităm de buna-cuviință și ținuta aferentă omului cu adevărat demnă. Ne compromițîndu-ne nici o clipă în fața propriei oglinzi, inconștientul ce ne vizează mereu. Ia să ne onorabilizăm nițel singuri, respectînd regulile morale între oameni. Deodată vom simți distanțarea de nefirescul și nedreptatea ce-o resimțeam dezonorantă nouă și celor din jur.
  Pe 21.12.2o12 cu ocazia solstițiului de iarnă, se sărbătorește în CER în legătură cu Pămîntul. Ziua oamenilor din cadrul programului ce a început acuma cca. un milion de ani pe Pămînt. Implantul uman o început atunci și s-o tot dezvoltat pînă azi. Deci oarecum ziua „nașterii” oamenilor de pe Pămînt, a treia planetă de la soarele sistemului solar X. Din galaxia..., etc. etc... Responsabilii CER-ești...

2469.Schimbate în ceea ce E EL și noi în noua ...

  S-o umplut peisajul din libertatea ce ne-o dat-o EL, de locașuri de cult. Și nu le vrea nici dacă ne vine mintea cum trebuie LUI și îndreptați fiind. Să le distrugem, ci muzeu din loc în loc al netrebniciei noastre în fața SA. Iar majoritatea schimbate înspre ceea ce E EL și noi în noua, dar vechea credință doar în EL. Și să dăinuie în lume și mai strălucitoare cum nu sînt încă acuma, vrea. În slujba SA.
  EL încă ne rabdă foarte multe și-nainte și acuma încă, are oarece planuri și de vom fi cum trebuie le vom urma cu folos. Ne dă voie și la minuni de urmăm și nedrepte închipuiri, doar în speranța de dezmeticire în continuare. EL ne îndrumă și pe căi lăturalnice LUI, doar ne vom molipsi de Adevărul SĂU Unic.
  Și repet nu mai greșiți în fața SA, luînd răul și urîtul ce-l săvîrșiți drept ispite străine de voi. Că nu vă împinge nimeni să le faceți, ci voi needucații cum ar trebui în viață. Iresponsabili în fața oamenilor și a LUI, răul fiind mai vizibil ca binele. Amîndouă de sorginte Divină date să ne încerce, de rău să nu ne luăm ci doar de bine, cît trăim.

2468.Astfel că totul revine la anormalul nedreptății

  Și în religiile rătăcitoare LUI și nouă, mai picură simbolic trăiri lăuntrice de spiritualitate. Amintindu-le acelora în treacăt că-I EL Unicul, dar de puține ori se și înțelege. Astfel că totul revine la normalul nedreptății ce I se face LUI și nouă și totu-i fad. Și nemulțumirea ia locul splendorii visate, doar că-I fără EL și bine.
   Mai altfel prin lume. Și-n cadrul istoriei frămîntate a închegării statului evreu, EL i-o mai păsuit. Că i-o mai  lăsat să-și împlinească vise în memoria celora ce în vechime I-au fost alăturea.
  De multe ori nedreptatea își găsește aliați și-ntre cumsecade și buni în anumite principii hîde. Ce să-i faci cu așa lipsă a SA și așa delăsare, neimplicare în îndreptare. Și mai e ceva fără EL și-n nedreptatea asta, nici nu ne dăm seama de multe nereguli. Ce pălesc în fața altor preocupări lumești ce nu-și au locul, dar e o dezordine de ne descris în toate.
  În perioadele de restriște, părăsiților în pedepse le mai licărește mila SA stropi de bucurii. Și raze de libertate în răcoarea urîtă a nevoilor nedrepților SĂI și ai noștri. Și ca ei sîntem și mulți dintre noi mai mereu, încă ne dezmeticiți.

2467.Le „trăim” și acuma nu departe de noi

  În lume-s multe mișcări de mase nemulțumite exploatate „demențial” uneori. Ducînd la noi închegări de ordinii sociale în unele țări, le „trăim” și acuma nu departe de noi. Unii lideri de acolo se ridică alții pică și numeroase pedepse pe națiile respective. Ce-I plătesc că-s nedrepte între oameni și-n fața LUI.
  Pe de altă parte în lume sînt și locuri în care prezența spirituală a SA, e simțită. Poate nu de oricine, dar li s-o dus vestea, atenționări mai discrete a existenței SALE. Și să nu-L uităm, sînt și la noi în țară răspindite astfel de povețe statice într-ale CER-ului. Că mai vrea și altele acuma în lume, îndreptarea și să-L știm corect.
  Și-n timp ni se tot amintește și la nivel modest personal și pe plan mondial uneori. Că-I sîntem totuși datori, făcîndu-ne părtași la bucurii și supărări partizane. Cu ale unor evenimete mici ori mari, locale, personale ori continentale. Sugerîndu-ne că-i o nimica toată în fața SA, de sîntem conștienți, că de nu cum e de obicei, îs degeaba multe și mărunte. Într-o lume nedreaptă și fără EL.

2466.Doar se vor prinde de îndatorirea către EL

  EL pe cei ce-i are în vederile SALE, mai bine ca pe ceilalți obișnuiți, îi încearcă. Prin diferite moduri, după care mai mult prin înjosiri, necazuri de tot felul și mici și mari. Doar se vor prinde de îndatorirea ce-o au în fața LUI și să-L abordeze. Și sigur ar scăpa cu fața curată și-n viață o vor duce normal între oameni. Afîndu-L cum trebuie și cît EL dorește, conlucrînd înspre o existență în alți parametri, ce-i află.
  Constatăm cu cît ne învrednicim în cunoașterea necesară vieții, s-o aprofundăm. În societate înălțîndu-ne pe piedestaluri profesionale, tot mai semețe, uităm de EL. Și de îndreptarea necesară între oameni, fuduli nevoie mare, într-o vreme plătim. Și chiar dăm înapoi profesional și social pînă ajungem în pleava societății. Dar tot nu ne vine mintea la cap, din cînd în cînd ne mai îndulcește regimul, dar tot degeaba.
  Se vede treaba că ne dorește îndreptați, pe cei vizați pînă la o vreme, putînd fi recuperați. Înspre ceea ce dorește EL, ulterior nu. Că de ne dezmeticim firesc LUI și nouă, ne lungește viața și altele, ca să-L servim cum trebuie. Trezindu-i prin noi și pe alții din agonia nedreptății ce i se face LUI și lumii.

2465.În acțiunile lor de bază, Îi încurcă ori ajută

  Cunoașterea ce I se atribuie LUI, îi acceptată formal de cei ce au legături cu știința. Cu dezvoltarea tehnologică înaltă, deoarece se întîlnesc cu influențele SALE. În activitatea lor de bază, Îi încurcă, ori ajută în mod inexplicabil Dumnezeu. Dar necredincioșii cu multă carte, nu-I dau LUI crezare și nu-L numesc.
  Evitîndu-I numele sub care-I cunoscut, retrăgîndu-se din orice-i legat de EL. Cum mai bine s-ar zice, își taie poala și fug din fața SA, cînd îL simt. Prin munca de cercetare de înaltă calificare tehnică și științifică.
  Sigur oamenii simpli, fără pregătire și statut așa sofisticat și mîndri nevoie mare. Deci acei cumsecade din josul societății, de L-ar ști cum îL știu vîrfurile culturii științifice. Nu ar fugi din fața SA ci I-ar face propagandă corectă dreaptă, închinîndu-se LUI. Respectîndu-L mai abitir ca religioșii pe ale lor năzbîtii mincinoase.
  Și altele ar fi pe plan mondial situația la zi a cunoașterii SALE. Și sigur și îndreptarea între oameni mai răspîndită cu binele în față.

2464.Neîncrederea și fărădelegea în cumsecădenie

  Purtîndu-ne cum e nevoie, cum ne cer împrejurările înspre realizări demne de oamenii ce sîntem. Adică să prefacem sărăcia pămîntului în bogăție, în belșug, în frumos și bine. Chiar pîrloaga în roade și flori alese, nedreptatea, ura și răutatea în mărinimie și bună-purtare, cumsecădenie. Neîncrederea și fărădelegea în bucurie și cooperare înspre realizări deosebite.
  Nepăsarea și lenea în destoinicie cu folos implicat, fățărnicia și intoleranța în atenție și flacăra înălțării spre culmi de umanitate neatinse. Toate ne sînt posibile de vrem cu bun-simț și conlucrare spre omenescul din noi. Străduindu-ne să înfăptuim ce ni-i predestinat nouă, doar să vrem schimbînd lumea asta nedreptă încă. În ceva ce poate nici nu visăm, că EL nu de florile mărului se preocupă de noi.
  Fiind și-n alte sfere de ne închipuit pentru noi, totuși din cînd în cînd. Își găsește timp și spațiu pentru a ne îndruma direct cum ne dorește a-L urma ca să ne realizăm cum trebuie.

2463.Depinzînd de noi educați cum trebuie

  EL ne-o făcut și ne face cum sîntem, încă din vechime tot așa într-o evoluție și acuma înspre un „ce” vom afla la vreme. Să ne facem viața cum trebuie depinzînd de noi, educați cum trebuie să nu ne irosim degeaba. Făcînd umbră fără rost Pămîntului, un rateu uman și pentru EL. O dezamăgire pe lîngă multele încă și din vechime, că nu-L pricepem, măcar cît de cît.
  Și ar fi un început, ce în timp evoluează cum trebuie încet și sigur. Și nu numai pe noi dar și întreaga natură înconjurătoare, coordonată de SUS și nu numai. Că pe EL nu-L vedem să se implice vizibil, direct, ci-s alte subtilități, ce nu le știm defel. Și-I greșim înstrăinîndu-ne de EL și greșindu-I plătim, tot cu scopul de a ne întoarce cu fața spre EL, îndreptați.
  Și EL E Bun dar nu fraier, nu-L putem duce, se prinde încă înainte de a avea noi vreo reacție. Nu încă să ne dumirim de-a binelea și EL o și luat contramăsura în întîmpinarea noastră, bună ori rea. Și de nu-I știm a face cum vrea, cum ne așteaptă, o vreme are răbdare. După care ne atenționează și chiar ne părăsește în nevoi și dispariție, de nu-ți revii.

2462.Cu timpul doar de ne apropiem de EL, le aflăm

  EL ne ajută, doar de noi vrem ajutați să fim, că de nu ne sinchisim de propriile interese. Nici EL nu poate face mai mult, nu vrea să ne oblige, poate, dar îs condiționări ce nu le știm. Cu timpul de ne apropiem doar de EL, le aflăm de vrem neapărat. Toate-s legate de anumite interese de ni le înțelegem bine de bine, de nu, nu.
  Nu sîntem de izbeliște, dar o vreme pînă ne găsim calea de urmat, cu acordul SĂU. Ne lasă, ne și îndrumă de vrem și mai ales de-I cerem, e foarte important, cerutul în fața SA. Și o dată aflată calea dată s-o ținem, mereu și tot de urmat ce ne mai zice. Că niciodată nu I se epuizează dorințele SALE către noi, de ne arătăm vrednici.
  Da și EL trudește lîngă noi, în felul SĂU și ne ajută la îndeplinirea bunelor și utilelor vorbe și fapte. De le dorim și noi cu EL alăturea, o conlucrare ce din mers ni se tot deschide.

2461.Nu ne asumăm consecințele față de EL

   Cu toate că suportăm necazurile, nu ne dăm seama de ce și continuăm în suferință. Să-L ignorăm, zic, nu-i rea voință ci din prostie, nu ne asumăm consecințele față de EL. ÎI sîntem perfect inconștienți, handicapați de-a binelea, vai de noi, ce fel de oameni? Să nu știm după atîtea mii de ani că-I sîntem datori și să fim tot cu spatele la EL? Nerușinați incurabili, greu de zis de ne vom reveni?
  Se zice că între credință și prostie e o prăpastie, o fi , dar ce înseamnă credința aceea? Cînd credem în prostii, cu tărie în necurați morți vechi, nu în EL, doar cu adevărat? Însemnă că sîntem în fundul prăpastiei, înfundați de prostia fudulă, imuni la adevărul SĂU. Și totuși nu ne vine a crede cît de proști sînteți! Îi dați înainte cu tupeu îndărătnici înainte cu netrebnicia hîdă.
  Înstrăinîndu-vă nu numai voi și ai voștri dar și o mulțime de nevinovați, purtați de voi. Iresponsabililor, știți ce răspundere mare aveți asupra voastră că sînteți răi încăpăținați în fața SA și a oamenilor în general?!

2460.Trup de moarte, nu-i bine spus

  Așa de inconștienți de ceea ce-I facem LUI, în ciudă, și nici nu ne doare că pe EL îL doare nerecunoștința noastră surdă. Trupul de moarte, nu-i bine spus, o fi în final doar corpul, hoitul ce-l ce putrezește. Dispare în țărînă, materie  ecologic absorbită, nepoluantă, se reciclează natural integral. Deci restul, ce-i sufletul ia altă turnură, necunoscută nouă, spre EL.
  Nu direct ci prin etape de îndreptare oarecum, necunoscute nouă. Într-adevăr, aparent corpul suferă toate nevoile, ce le plătim în viață fiind. Pentru ce-i pricinuim LUI, că nu-L ascultăm, nedrepți între oameni și crezînd în bazaconii. Dar e un ansamblu închegat responsabil de viața dusă, în cunoștință de multe teme de luat în seamă, nu așa la derută, nedrepți și iresponsabili cît încape.
  Că se zice că zburăm printre stele, spiritual, o fi, cred că-s doar vise. Că EL are treburi serioase de înaltă ținută, ce nu le știm și cu noi, spiritual îs altele, doar CER-ul le știe. Unele lucruri simt și confirmate, că-s greșit interpretate pe Pămînt și le contrazic, dar nu toate și uneori nu știu adevărul și nu aproximez.

2459.Cu îndeletniciri ce noi nu le știm încă, doar EL

  Ursita nu-i, ci o închipuire, aproximată de nedreptatea ce ne conduce înspre nicăieri. E altceva din CER, cu îndeletniciri ce noi nu le știm încă, doar EL. Că spiritul nostru din EL, ce ne îmbăiază în el însuși conducîndu-ne cu tandrețe și amărăciune. Printr-o eternitate ce ni se pare, din vremelnicia noastră tare frîntă de nedreptate.
  Nedreptatea ne predă nărăviți în rele și urîte spre părăsire și pedeapsă stihiilor. Ce-s de serviciu nouă și celor în cursa de necaz să ne aprofundeze suferința însingurarea, desnădejdea. Și totuși beți de fără-de legea SA, demult tare nouă dată și nici cînd respectată. Ci tot amînată, terfelită și uitată, deci uitînd de EL și luînd de bun necuratul vechi mort.
  Aiuriți tare ca și zărghiții nebuni, într-o doagă, bucuroși de nu știm ce, vai de noi, inconștienții de EL. Plătim și nu știm de ce, nu-i nimeni să ne dreagă nedreptatea cuprinsă, în care ne năclăim întruna.

2458.Ne cusută cu ață albă, ci demnă de oameni

  Libertate-i scumpă și greu de păstrat, mulți nici nu-i știu gustul. Să le-o restituim cît putem de grabnic integrală și ne cusută cu ață albă, ci demnă de oameni demni. În CER libertatea-i necunoscută de pe Pămînt, că sînt interpretări, or fi, dar îs eronate. Nu știm ce-i cu noi bine, nu cu ai CER-ului viață, și nici nu avem așa năzuințe. Ci întîi să ne vedem de ale noastre oale sparte, să le cîrpim, că societatea-i beteagă rău de tot.
  Putem plînge cît vrem, zic unii că și cei mai crînceni plîng la o adică. Cînd li se frînge inima, emoția de ne stăpînit, așa-i omul și așa trebuie să fie. Nu împietrit în fărădelegea  nedrepte-i societăți, ci s-o îndrepte prin el însuși. Cu tărie înfiripînd dreptatea, ce nu-i între noi, să ne învețe de simte bine, cum e să fim corecți. Între noi toți, luptînd cu sinele și ceilalți să afle omenia, spurcată rău de urîțenia rea.
  Nu lipsiți de cuvinte, muți de neputință să ne zbatem, ci printre sughițuri și luptă. Culegînd roadele milei de noi înșine, cum am ajuns, terfeliți de îmbuibata teroare. A lumescului ce nu cunoaște dreptatea și binele între oameni, ci șmecheria hîdă. Lăfăiala în uzur pe pielea altuia, prostiți de multă nedreptate și crîncenă ură.

2457.Punerile la cale-s nedrepte și greu de pornit

  Să fim hotărîți cînd întreprindem ceva demni și omenește corect. Pentru ca ceea ce faci să nu poată fi întors, că lumescul e derutant de nedrept omului. Și punerile la cale-s nedrepte și greu de pornit, așa că fii tu cum trebuie cît mai poți. Orientîndu-te să faci vara sanie și căruță iarna, de-i nevoie, ca să cîștigi timp și spațiu de viețuire demnă. Cît mai cum trebuie ca să fii tu însuți.
  Aici e aici și facem ce putem, mai mult ori mai puțin înspre îndreptarea ce-o cere CER-ul. Și ni se sugerează de nedreptate că odată plecînd, nu-ți mai rămîne putere și îndreptarea-i doar pentru vii. Nu, e suficientă și dincolo, potențial de știi să fi mai competitiv ca ici. Și cei rămași aici și-și aduc bine aminte de tine, te susțin într-o oarecare măsură.
  Nu că despre morți doar de bine, fiind tentat să coci la minciuni ce ție rău îți face și lor acolo la fel. Mai bine tacă-vă gura, de nu știți adevărurile acelora duși! Că acolo adevărul, plăcut ori nu pe Pămînt, doar contează, nu-i putem prosti pe ce-I de SUS, niciodată.

2456.Stricînd reputația de oameni adevărați,

  Să ne împingă în față activitate demnă și corectă între oameni cumsecade. Nu cum ni se pare oarecum că merităm noi înșine, fără alte consultări. Obraznici și nesimțiți cu ghiotura sînt nedrepții peste tot, stricînd reputația de oameni adevărați. De nu se mai știe în așa zăpăcită lume de cum trebuie să arate un om adevărat.
  Vorbirea, limbajul e legătura cu civilizația, comunicarea în colectivitățile ce ni le dorim. Cu adevărate demne de omenia ce ne caracterizează îndeobște. Trăind corect, vorbim corect e o legătură ce ne confirmă că sîntem pe calea adevărată. Vorbirea cinstită, mergînd pînă la capătul făgăduințelor noastre, ne îndreptățește. Ce mai la deal la vale la o oarecare sfințenie, bunătate, dorită de noi toți.
  Dar nu prea știm s-o îndeplinim și mai greu e de păstrat, în așa nedreaptă viață. La care ne expune societatea actuală, derutată fără EL și în fărădelegea răspîndită. Că lucrurile se supun limbajului, acțiunii cum trebuie doar de zis și făcut bine.