4159...Bucurați-vă în schimbare!.

  E timpul colindelor, la radio se tot dau cîntări diverse cu acea tentă religioasă, Îmi comunică că nu-L reprezintă, știu. Dar cei mai mulți nu știu și-i dau înainte cu nelegiuirile ferchezuite, arată fudul de împopoțonate, încîntă ființe. Ne educate cum trebuie în firea noastră dată cu EL mereu în față, că de am fi fost îndrumați corect, sigur azi LUI îi cîntam această perioadă.
  Premergătoare solstițiului de iarnă, simt că-i cea mai mare sărbătoare de înființarea omenirii pe Pămînt, odinioară sub oblăduirea LUI. Din CER cînd Terra era vie doar cu ale naturii vietăți dar fără spiritul și gîndirea CER-ască ce-i în oameni doar. Pustiul se pregătea de umanizarea ce va dăinui nu glumă dar încă-i zăpăcit de neputințele vremurilor potrivnice ce-n curînd se vot tot duce.
  Rămînîndu-ne nouă dezmeticirea firească rînduită dintotdeauna dar uitată o vreme ce-i pe sfîrșite, bucurați-vă în schimbare!

4151...Tot mai rele.

  Mulți, dar nu s-o ajuns încă la masa critică, de cumpănire a balanței prostiei și cumințenia să predomine. Întrebîndu-se ce urmează? că-i vizibilă fundătura neputinței și totuși îndărătnicia coalizată cu destui gură-cască într-ale blocajului. Omenirii necunoscătoare de Adevărul Unic al SĂU cu noi împreună, nevolnică de binele mereu în față și de rău să uite cu desăvîrșire.
  Mai de hai se tot îndepărtează de EL și crezul în EL, dînd vina pe concomitența faptelor împreună cu credința. Dar ce credință-i aia ce nu vrea să știe de EL, decît așa în derizoriul prostiei din NT, normal ar trebui să scriu: nt, că nu merită. Nici o atenție și trebuie pe veci închis și uitat omenire de vreți să aveți trecere în fața SA și a Lumii LUI din CER-ul.
  Cel Adevărat nu-n minciuna fudulă și hîdă în care încă vă tot complaceți, naivi de-a binelea în rele, tot mai rele.

2458.Ne cusută cu ață albă, ci demnă de oameni

  Libertate-i scumpă și greu de păstrat, mulți nici nu-i știu gustul. Să le-o restituim cît putem de grabnic integrală și ne cusută cu ață albă, ci demnă de oameni demni. În CER libertatea-i necunoscută de pe Pămînt, că sînt interpretări, or fi, dar îs eronate. Nu știm ce-i cu noi bine, nu cu ai CER-ului viață, și nici nu avem așa năzuințe. Ci întîi să ne vedem de ale noastre oale sparte, să le cîrpim, că societatea-i beteagă rău de tot.
  Putem plînge cît vrem, zic unii că și cei mai crînceni plîng la o adică. Cînd li se frînge inima, emoția de ne stăpînit, așa-i omul și așa trebuie să fie. Nu împietrit în fărădelegea  nedrepte-i societăți, ci s-o îndrepte prin el însuși. Cu tărie înfiripînd dreptatea, ce nu-i între noi, să ne învețe de simte bine, cum e să fim corecți. Între noi toți, luptînd cu sinele și ceilalți să afle omenia, spurcată rău de urîțenia rea.
  Nu lipsiți de cuvinte, muți de neputință să ne zbatem, ci printre sughițuri și luptă. Culegînd roadele milei de noi înșine, cum am ajuns, terfeliți de îmbuibata teroare. A lumescului ce nu cunoaște dreptatea și binele între oameni, ci șmecheria hîdă. Lăfăiala în uzur pe pielea altuia, prostiți de multă nedreptate și crîncenă ură.

1785.Să-ți placă numai ție și dăruindu-l, e o reușită

   Să nu ne învoim cu împlinirea unor cerințe străine de firea noastră într-o realizare. Că-i posibil kitsch și nu-i realizare ci eșec, nemulțumire. Și de cauți să-i mulțumești pe cît mai mulți, nu reaușești nimica. Cel mai bine, să-ți placă numai ție ceea ce faci și dăruindu-l și altora, e o reușită deplină.
   Să nu ne luăm după imaginație cînd e de rezolvat treburi serioase și stringente. Că-i calea cea mai plauzibilă de eșec și dezastre, cu exemple în istorie nenumărate. Ci după certitudini și să nu repetăm greșelile trecutului.

   Să nu uităm niciodată că de prostie e mai greu de a te feri că-i în seama unora neînsemnați. Că răutatea se știe cine-o propagă și te poți feri, de prostie că-i incognito, nu și-i mai dunătoare. Interesînd teluricul strict al existenței cotidianului social.
   Condiția umană, temporalitatea vieții, din vina nedreptății lumii, ce nu-i de priceput. Nu ne dezmeticim și plătim de cînd lumea și degeaba vă tot repet. Nu are rost cu așa încăpăținare ce știe că-i în greșeală și nu se oprește.
   Ci-i dă înainte cu tupeu în rele și are părăsirile și nevoile cunoscute de cînd lumea. Dar mintea nu-i vine, ci plătește de zor amărîtă și neputincioasă, nedreaptă și imorală.
   Nu că aș deține eu adevărul suprem ce salvează lumea, dar EL Însuși. Acum 77 de ani v-o părăsit la cel mai mare necaz ce l-o avut omenirea. Tot așa pentru că nu ați ținut cont de cerința SA expresă în îndreptarea omenirii cum dorește.