Viaţa e de ne prins să o ştim, ne scapă înţelegerii, gîndirea-I de la Divinitate şi n-o pricepem, noi înşine nu ne putem cuprinde şi pricepe ci sîntem aproape ca şi Divionitatea de ne priceput. Viaţa e flacără, raţional ne scapă, e de gîndit în raport cu EL şi de aflat cîte ceva de se-ndură oarecum, poate-i timpul? Dar ne vrea îndreptaţi şi să-L ştim şi respecta cum doreşte, să ne împlinim corect.
Ne luăm la trîntă cu viaţa ce o ducem, cum e ea cu plusuri şi minusuri, şi dorim să ne realizăm, dar de regulă doar odată-n viaţă poate fi ocazia de a te afirma şi să cauţi a nu o rata orice ar fi, luptă-te cu tine de poţi, e cel mai greu şi cu restul, pînă te realizezi şi nu te lăsa, afirmă-te.
De regulă cei de bună credinţă nu-s dispuşi a vedea prea departe, nu se ostenesc cu firea, aşa-s ei potoliţi şi limitaţi în a prevedea răul în evoluţie şi-s cei mai expuşi înşelăciunii ordinare, a şmecherilor şi nedreţilor de toate felurile şi calilibrele ce umplu lumea asta.
Obiectivitatea e necesară cînd e dreptatea aproape cînd se ştie ce-i indulgenţa, a nu se confunda cu imparţialitatea, fiind vorba de încuviinţare, aprobarea unor nereguli mai minore, îngăduinţa e necesară uneori dar nu să se sară gardul bunului-simţ prea repede şi în necoştiinţă de cauză. Să existe totdeauna morala în conştiinţa societăţii corecte.
Nici timpul de-i irosit nu înseamnă progres ci şi regres de nu-i vigilentă societatea în ansamblul ei firesc şi responsabilă în bine şi util tuturora. De regulă statul e o noţiune abstractă, numai individul e ceva concret de-i şi responsabil şi utilizat la nevoie, totul se poate rezolva în timp util şi-n bine. Să se evite alunecarea spre tiranie prin straşnice legi corect aplicate
Supunerea consimţită de bună voie gîndirii tale şi legilor conştientizate care te guvernează e tot ce-i necesar pentru un drum corect în viaţă oriunde ai fi în societate ori în lume. Bunul-simţ de te conduce totul e rezolvat şi eşti cu toate acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu