duminică, 12 februarie 2012

Perfecţionarea

   Unii oameni se luptă oricum să parvină chiar de fac să sufere alţii, adică se sprijină în binele lor pe nefericirea altora şi-i greşit şi vor fi la rîndul lor cînd le vine rîndul cum trebuie, noi oamenii mai puţin ci CEL ce vede tot cînd va dori. Acele suflete compromise-s şterse, nemulţumite de ce-s în stare să facă rău, îs conştiente în sinea lor, dar neputicioase şi-s la hurtă, de-a valma şi se pierd, se ascund li-i ruşine de ei însişi la urma urmei.
    Mai e o învăţătură demnă de urmat şi tare greu de aplicat, ca tinerii încă şi din copilărie şi pînă-s formaţi ca oameni să-ntîlnească adevărata sărăcie în teritoriul ei hîd şi deprimant şi s-o înţeleagă ca orice lecţie practică cu adevărat demnă de priceput şi cînd vor ajunge, ceva să ştie cu ce se mănîncă lipsurile de tot felul şi să lupte alături de cei interesaţi mai bine şi util tuturora.
    Viaţa trăită normal cu bune şi rele, cum ni-i fiecăruia dată şi ni-o petrecem cuminţi în dreptul nostru fiecare, e cel mai deosebit şi palpitant mod de existenţă de-l pricepem şi să fim mulţumiţi de noi înşine şi să nu cătăm altele neştiute şi poate mai nepotrivite nouă.
    Trecutul e ceva de ţinut minte să nu ne mai greşim, dar de altfel, prezentul de sîntem vii, cu adevărat, contează. Trecutul ca şi viitorul nu ne mai ating de sîntem cu capul pe umerii înspre EL ce are grijă de noi de-L respectăm cum doreşte. De prezent să ne îngrijim cu mare atenţie, preocupaţi să ne îndreptăm, moralizîndu-ne între noi şi aşa să fim comportamental.
    Celor nedrepţi totdeauna lucrurile li se par complicate şi consideră că nu-s de ei, ei fiind de nimic în general nişte rateuri umane în viaţă degeaba.
    De multe ori fiind luaţi cu munca şi avem un ideal uman se-ntîmplă să nu-l prea ştim corect din varii motive şi să fim dezamăgiţi cînd am idializat un oarecare ins care întîmplător nu-i chiar pe placul nostru.
    Persoană publică poate fi numai cine-şi poate înfrîna simpatiile şi antipatiile şi peste preferinţe să treacă croind dreptatea fermă, corectă, adevătată de ne contestat şi să lupte continuu pentru perfecţionarea sa în interesul altora ce nu-i ştie, e ceva cam greu de atins dar trebuie altfel e degeaba numele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu