Mîntuială

   Pe măsură ce timpul trece din viaţă, omului îi e din ce în ce mai clară perspectiva morţii, iar de-i potolit şi corect între oameni şi-L respectă nu are de ce să-i fie frică e realizat cum e programat, iar de nu, i se instalează o frică de orice neajuns întîmpinat şi mai ales de moarte şi neştiind ce să facă e tot mai timorat cu timpul ratînd totul pînă nu  mai e. Moartea e un lucru foarte serios, o fi, dar neimportant pentru cei ce-L respectă pe CEL ce-I al viilor Reprezentant şi pe ei îi ocroteşte Divinitatea pe Pămîntul SĂU.
    Se zice că liber-cugetătorii ori n-au religie, ori îşi fac una, o fi dar cei ce-L respectă necondiţionat cum îs oare catalogaţi, respectîndu-L pe Unicul Responsabil al viilor de aici ?
    Cine se osteneşte a căta dreptatea în ziua de azi se expune unui spectacol neplăcut şi nu-i privit cu ochi buni, decît de reuşeşte şi atunci de are argumente şi vrea să le expună spre perceperea largă.
    De regulă lumea ştie să se mulţumească cu cît i se dă, ori are dreptul şi tace. Dar sînt unii mai altfel şi de-s şi susţinuţi nu se vor lăsa şi vor căuta alte posibilităţi şi de pot şi pentru alţii. Poate e o formă de eroism, cine ştie, mulţi se ştie nu se mulţumesc cu simpla vieţuire.
    Omul e prin firea lucrurilor mărginit cu urîţenii şi minciuni ce-l caracterizează şi nu se poate abţine, aşa-i a lui, dar cultura şi spiritualitatea te scoate la liman, de doreşti să te implici a fi salvat, îndreptat, măcar cît de cît.
     Soluţia fricii nu-i corespunzătoare firii omului, ci a luptei cu sinele său să se cunoască să se învingă a se stăpîni, îndrepta corect cît poate de bine şi util să ajungă, şi-i ceva ce-i de apreciat şi-i pe drumul cel bun.
     Mai e ceva de luat în seamă şi mai la îndemînă, mai uşor : luîndu-te cu munca, uiţi de viaţă, ca un concept ce te consuma nerezolvat şi te irioseai degeaba, aşa preocuparea continuă într-o direcţie captivantă şi cu folos nu numai pentru tine e o treabă bună şi-n timp poate te vei lămuri cum stau lucrurile toate, fără grabă.
     E cunoscut conceptul că dintr-o copilărie fericită poate rezulta un escroc ori un om de geniu bun, depinzînd de educaţia adevărată responsabilă ori de mîntuială, la voia bunului plac, de regulă nedrept.