vineri, 17 februarie 2012

Continua lor necesitate

    Divinitatea a făcut şi face multe minuni între noi oamenii să existe permanent, unele, oamenii nici nu-şi pun problema aşa, c-ar fi minuni, de exemplu prietenia între oameni. Şi totuşi e o minune inexplicabilă de cînd lumea fiind prietenii şi prietenii nu toate adevărate, dar sînt unele nici nu-s percepute ca atare şi-n timp îs viabile şi-şi dovedesc utilitatea chiar neaşteptată de unii.
    Care nu-s implicaţi, ori direct protagonişti cu succes neaşteptat, dar corect beneficiari în adevăratul sens al cuvîntului ferm şi clar fără rabat pînă la capăt, exemplar că se poate, omul e capabil de foarte multe neîncercate şi neştiute ca-i fiind în puteri astfel de minuni, să le ducă în lumea aceasta nedreptă de cînd e ea.
    Se poate ajunge şi la extrema sa desăvîrşită, camaraderia, care-i o noţiune progresistă a prieteniei, e ceva de vis care-i posibil de înfiripat între persoane, indiferent de sex, cu vederi morale desăvîrşite, căliţi în greutăţile vieţii, calităţi psihice şi etice dovedind un standard ideatic extrem de avansat, dar posibil între oamenii Pămîntului acesta cu atîtea nedreptăţi pe el şi totuşi şi minunate existenţe inexplicabile decît prin logica SA.
    Şi a unora îndreptaţi într-ale LUI mai apropiaţi decît majoritatea, străini de dorinţele SALE. Aşa-s şmecherii toţi ce nu au încredere nici de doi bani în nimeni, îs netrebnicii cei mai de jos, întîlniţi ca o specie umană nouă înspre rău şi urît involuată, incapabilă să-şi revină de nu-s scuturaţi bine de tot. Groaza de fraiereală-obsesia nedrepţilor, singura onoare a lor, impulsul josniciei. Te cutremuri cînd îi afli cît îs de netrebnici nemernici şi tot calabalîcul de grozăvii hîde, inumane.
    Cu bun-simţ de eşti şi consideri progresul ceva în legătură cu trecutul cu-a lui învăţăminte istorice ce nu-s de repetat că-i stagnare şi chiar derută, deoarece totul e dinainte ştiut, progresezi pe ceva cunoscut, a fi planificat. Dispozitivele de bază ale civilizaţiei, principiile morale, noţiunile principale ale sufletului uman, static şi permanent, nu-n devenire ci tot aşa, ce-şi demonstrează permanent continua lor necesitate absolută-n regulile ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu