Putem struni

   Istoria nu-i posibil de priceput, chiar de fiecare şi nu numai, e greu de aflat firul ei conducător, de regulă-i de SUS şi degeaba ne căznim cu cîte explicaţii, de L-am pricepe şi respecta sigur am şti mai multe, dar aşa.... Un flux neînţeles de fenomene dezlînate, cuprinse uneori de frenezii grăbite, haotic ordonate într-o lume-n tranformări aproximative nouă, nimic firesc ci bănuieli înfiripate cu duiumul, ca să ajungă tuturora să-i mulţumească în definitiv, gîndim şi noi ceva, ceva. În compensare oarecum că nu-L ştim şi nu-L vrem şi El la fel cu noi se poartă.
   Dăinuirea noastră e ca şi ceea ce făurim în existenţa asta precară, nerespectîndu-L ne costă netrăinicia noastră şi a ce înfăptuim, fără cap şi coadă de nu-L respectăm, e dezolantă neputinţa cînd vedem şi-o simţim, atunci ne-cearcă din nou poate ne vom prinde de neputinţa fără EL. Şi tot ar fi un cîştig, chiar de-i pe jumate, că EL ne-a provocat şi doar ne-am prins.
    Am vrea foarte multe ce-s numai cu acordul SĂU posibile, şi ne-ncăpăţinăm fără, şi dăm de nerealizări cu toptanul, claie peste grămadă la toţi ce se-ncumetă ignorîndu-L la multe şi mari şi mărunte. Vrem să ştim unde-i binele şi unde răul şi pe ce itinerar sigur să nu ratăm, dorinţe absurde de nu-L respectăm şi nu ne-ndreptăm cum doreşte să fim mai întîi.
    De eşti chiar şi-un diletant întra-LUI pricepere încercat oarecum, ţi se deschid largi posibilităţi şi aprecieri în reuşite, altfel de ne realizat, încurajîndu-te să-L mai ştii cît mai bine în demersul tău curajos de unul singur cum poţi mai bine răzbind.
    Uneori se poate SĂ-ţi întindă O mînă şi să-ntreci posibil măsura, deplinului tău renume, respectăndu-L în felul tău. Adevărul nu poate fi în afara libertăţii. Şi nimeni nu devine aşa rău pe cît pare. Dar totuşi să nu fim nerozi, că-i cel mai rău şi ne descalifică chiar de avem cultură şi inteligenţă cît încape, îs degeaba de nu ne putem struni înspre morala cît de simplă, izbăvitoare cît trăim, alături de respectu-I datorat.