Uneori în viaţă din cauza unor întîmplări nedorite în cercul de prieteni, apropiaţi, se pune problema perisabilităţii vieţuirii nostre pe acest Pămînt, cînd nu ştim ce ni se poate întîmpla pînă măine, fiind o veşnicie de timp cînd ni se pot întînpla multe neaşteptate nedorite pedepse şi cîte şi mai cîte nenorociri. E firesc sîntem supuşi ca fiecare nedrept neputinţei aflării unu-i traseu corect şi sigur înspre EL, cînd totul e sigur de eşti îndrepat şi-L respecţi cît e posibil, firesc înspre EL, fără frica celorlanţi, justificată în nedreptatea lor.
Nu pot să afirm că sînt oameni pentru care fericirea e o eroare, ci cred că-s incapabili de ceea ce le oferă viaţa, la un moment dat, fiecare are limitele sale şi le poate depăşi de se ambiţionează în cunoştinţă de cauză, de nu să se lase păgubaş, că nu-i bai de-ţi recunoşti nepriceperea la o ocazie mai deosebită, nu se face gaură-n cer. De cît, de te cheamă însăşi EL atunci e cu totul altceva.
Se zice că tăria noastră morală e direct proporţională cu imoralitatea ce ne paşte doar, doar vom greşi şi e posibil să plătim, aşa că-i mai bine să ne păstrăm curaţi înspre bine cît existăm.
Nu cred că-i bine să fiu aşa drastic, zicănd că-i o prostie avînd o ocazie de legătură cu Divinitatea şi refuzînd-o, aşa din obişnuinţă nedreaptă. Da, e cea mai deosebită şi înălţătoare relaţie umană ce ni se oferă de cînd existăm pînă nu mai sîntem, te simţi pe lîngă apărat şi neînfricat din toate punctele de vedere ale existenţei fireşti, normale. Căci te schimbi înspre bine, vrei nu vrei, asta e, ca-n orice profesie de credinţă ce-o afirmi sus şi tare la o adica. Şi împlinit, tot mai împlinit, dar e o muncă pe lîngă firescul obişnuit cel trăieşti, o muncă suisţinută continuă de îndreptare şi folos înspre ceva ce-n timp ţi se destăinue ca ceva absolut nou, minunat ce-l trăieşti nemijlocit.
Asta e, nu te ştie nimeni, tu cu EL, atît, şi poate un foarte bun amic ce-ţi împărtăşeşte aceleaşi idealuri, trăindu-le şi el, te cam izolezi de nedreptatea lumii acesteia, într-o lume nouă cu EL alăturea mereu. Fiind şi printre ceilalţi ce nu te ştiu, decăt aşa că exişti şi tu pe acolo, un oarecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu