Nu le cunoaştem

   Sîntem foarte mulţi care nici pe noi înşine nu ne putem iubi, simpatiza ci ne purtăm o orecare observaţie aspră sinelui, gata, gata să ne înfrîngem pornirile lăuntrice mai altfel, aşa sîntem daţi să fim, nu încă să ne simpatizăm ori şi mai greu iubi aproapele oricare ar fi, sîntem creaţi bosumflaţi şi supăraţi, nimic cam nu ne place, pretenţioşi cu noi înşine mai întîi, pînă la CER.
   E grav că unii încearcă să fie perfecţi şi-i obligă şi pe alţii la astfel de îndeletniciri străine speciei umane în lumea erorilor unde perfecţiunea nu se încheacă, fiind acele porniri generatoare de opresiune şi chiar băi de sînge şi cîte şi mai cîte nebunii ce ne cuprind în astfel de practici spre puritate umană, incapabilă nouă. Fiind în cel mai bun caz pasibili de o imperfecţiune cît mai puţin rea, pe care s-o cătăm cu atenţia necesară singura posibilă aici înte noi oamenii, aşa cum sîntem deocamdată demonstrat în milenii de existenţă.
    Să nu ne fie milă, înduioşare de noi înşine cînd dăm de greu din partea celorlanţi, prin ură şi dispreţ, fiind desnădăjduiţi, fiind în pericol, ci să luptăm cu capul sus, uneori aşa-i în viaţă şi astfel de momente din varii cauze umane toate ni se întîmplă, să ne facem treaba ca şi cînd nu-i nimic, înghiţînd în sec, oricui i se poate, oricînd.
    Unii aşa zişi credicioşi din diverse religii cred în tot felul de specifice acelor credinţe, dar cînd e vorba de bază, credinţa în Divinitate, ba, nu pot, li se pune nodu-n gît şi pace, pînă aici le-o fost cu pornirea înspre spirirtualitatea aleasă, atîta-s în stare, asta e.
    Alţii din contra îs cuprişi de un adînc spirit de înălţare şi de căutare a LUI, şi-L găsesc oriunde, au deschiderea necesară, acceptată nu ca la toţi, sînt aleşi înspre desăvîrşirea mult cătată şi numai de unii găsită în primul rînd în ei înşişi şi-n tot ce-L reprezintă din lume. Şi-ncetul cu încetul ne cam părăsesc, neaflînd mare lucru de la ei, spiritualitatea încă ni-i inaccesibilă nouă prin ei fiind chemaţi în alte sfere ce nu le cunoaştem încă.