vineri, 10 februarie 2012

Cumsecade

   Puterea guvernanţilor, e chiar exagerat de mare în toate statele actuale, şi trebuie să fie acolo unde-i nevoie folosită ferm, să lupte contra birocaţiei, a specialiştilor de tot felul ce se dau rotunzi pentru ei, a funcţionarismului lăbărţat, a puternicilor şi ajunşilor de tot felul, ci numai în interesul poporului şi numai a lui fără rabat vreodată.
   Guvernul trebuie să revoce neputinţa, nepotrivirea, imoralitatea, şmecheria. Să fie pretutindenea ochiul alegătorului neobosit şi încrezător în bine şi util. E opus societăţii, talentelor, tehnicienilor, îngînfaţilor ce se cred superiori în toate. Aceasta-i democraţia puternică autentică. Se poate spune că slăbiciunea statelor actuale e prea marea lor putere ce nu ştiu să şi-o folosescă corect şi-i degeaba consumată în derîdere.
    Insul care are dreptate să nu se lase călcat, să-şi ia aliat morala ce-l va apăra contra nedrepţilor, imoralilor de tot felul şi să nu admită că orice părere e bună că-i pierdere de timp şi răul şi urîtul vor învinge. Omul cumsecade ce nu-l înspăimîntă propria sănătate, devotat cauzelor corecte, ce-i contra atmosferei tulbure, dezordinei, admiţînd claritatea, fermitatea şi bunul-simţ, nu e interesant dar foarte necesar azi în societatea noastră văduvită de morală.
   Civilizaţia poate să se oprească din progres dar să continue mai tîrziu, nu se pierde ci suferă transformări inerente cunoaşterii. La fel şi omul ce nu-i moral se poate educa în timp cu voinţă, răbdare şi tenacitate proprie.
   Toate îs în schimbare în lume inclusiv spiritualitatea, oamenii nu mai cred în entităţi invizibile, aşa au fost conduşi spre materialitatea religiilor actuale, cînd se crede în cîte reprezentări materiale, ce-s mai periculoase ca cele imateriale apărînd pericolul superstiţiei fanatice.
    Masele văd schimbările materiale în civilizaţie, le percep ca singurele, dar nu ştiu că-s anticipate de cele morale cu izvoarele ei : credinţa,datoria şi onoarea. După un timp de eroziune normal, credinţa şi simţul datoriei se pierd cu vremea, rămînînd doar onoarea. Şi după nu mult timp, fără nici un argument de bine, decăderea ne distruge societatea de nu ne îndreptăm, dezmeticindu-ne normal, cumsecade.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu