Luptînd pentru adevăr şi prefaceri bune, poţi fi şi demn, respectat pentru că ai şi pentru ce, binele şi utilul e de dorit oriunde. Spiritul fals nu poate ajunge pe culmile aprecierilor corecte, desăvîrşite, căutate de oricine le merită, ca geniul pătrunzător, adevărat, îndreptăţit prin ceea ce este, intergu, cinstit, corect respectînd regula moralei între oameni.
Omul deosebit a găsit mereu puterea efortului necesar să se desprindă de firescul normalului, autodepăşindu-se şi pe sine, reorganizîndu-se conform cerinţelor ce le implică noua sa calitate de om mare. Realizările de orice fel dar adevărate, corecte ce te înalţă şi sufleteşte cooperînd cu tendinţele spre bine ale fiecăruia, nefiind legate în nici un fel de păreri politice care să-i coincidă.
Şi cei mai corecţi oameni dintre noi, tot au greşeli ce le ştiu şi nu le pot nega, nu-s degeaba nedreptăţiţi de se află şi nu toţi ştiu. Perfecţiunea e greu de atins, oriunde te afli, omeneşte-I greşim, involuntar uneori. În viaţă sîntem de vrem ori nu purtaţi de forţe străine nouă ce ne duc unde vor, încetu cu încetu şi nici nu ştim ce ni se întîmplă cu adevărat, asta e. Oameni-s influienţabili de bine ori nu, buna creştere de mic e totul şi ulterior tot aşa să nu-I greşim niciodată de putem e lucru mare şi sîntem salvaţi. Sîntem catalogaţi ca : ambiţioşi şi naivi, deznădăjduiţi şi încăpăţinaţi, schimbători şi inegali, sensibili şi neînduplecaţi.
Unii-s un amestec de lene dar şi ambiţioşi nevoie mare, de laşitate şi impulsuri necontrolate, superstiţioşi şi cu orgolii rănite, dar şi alţii ceva mai ironici şi miloşi din fire, reci în imparţialitatea lor, scormonitori pentru adevăr şi cinici. Sînt şi imposibilităţi umane cu calităţi şi defecte într-un amestec de ne închipuit, cu realizări notabile şi rafinat psiholog, dar un banal om de lume, e conştient de el şi limitele sale, nici nu vrea decît să existe fără pretenţii, e neunitar în tot ce-l ştim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu