joi, 9 februarie 2012

Şi-I primit

   Omenirea dintotdeauna a trebuit să aleagă drumul dorit între al brutei ori al omului liber, ori mai altfel, între disciplina furnicarului, a dictaturii umane de orice fel şi strădania libertăţii, a legendarului Prometeu ; între spirit şi materie. Pe de o parte spiritul liber, efortul, libertatea şi pe de cealaltă parte abdicarea, lipsa de voinţă, înţepenirea-n dogme tiranice şi acceptarea sclaviei de orice tip uman.
    Şi înţelepciunea îşi are limitete ei, cînd e prea excesivă e la fel de dăunătoare ca şi nebunia cînd conduce şi are nevoie de moderaţie să fie stăpînită. De multe ori e necesară o prea adîncă căutare a ceea ce aparent nu se vede la o primă observaţie cînd ne putem înşela uşor şi regreta ulterior graba de a lua hotărîri în pripă, e nevoie de timp şi gîndire cu toate cărţile pe masă înainte de a o lua pe un drum.
    Misticilor nu le e pe plac claritatea lucrurilor, numai obscuritatea, încîlceala, ceaţa, vai de ei. Le e frică cumva să nu se amestece cineva din afară în borşul lor, spiritualitatea e de cunoscut tuturora de vor şi pot. Cum zice Julien Benda : "poţi cerceta lumi cît de obscure, totul e să tratezi problemele cu claritate".
    Autenticul, adevăratul, naturalul simţit e în conştiinţă şi inconştiinţă repartizat cum e fiecăruia posibil de interesat, cum îl simte fiecare în sine sa, şi inconştientul e o realitate independentă de noi, aşa sîntem confecţionaţi încă de la creaţia dată.
    Au fost timpuri cînd bisericile erau mai frecventate, religiile se bucurau de mai mare trecere ca-n prezent şi de un timp încoace, asta e. Religiile nu se deosebesc prea mult între ele, aceleaşi rigori aplicate publicului larg, preoţi, ritualuri diferite cum e obiceiul, un ascetism înţeles după cum e fiecare pornit şi simte spiritualitatea aceea.
    Naivitatea la oamenii maturi e supărătoare şi de neînţeles, e comună copiilor în general. Toţi ne dorim să fim în afara timpului, şi nu reuşim, e o zbaterea în gol, numai unii prin spiritualizare se pot sustrage în acord cu Divinitatea, respectîndu-L cum se cuvine. Îndreptaţi şi alţii se pot alătura să-şi încerce puterile într-ale spiritualităţii tării, abordîndu-L în acord cu EL cum doreşte fiecare şi-I primit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu