Nu ne vine a crede că spiritualitatea e finalitatea noastră proiectată de cînd sîntem pe Pămînt, sinele nostru, sufletul e atras de ceva nedefinit încă clar, ne-am lăsat şi nu trebuia în demersul acesta spre Divinitate şi plătim, nepriceperea, înstrăinarea şi toate îs legate între ele. Nu ştim ce-i cu noi, ne limităm la lucruri mărunte, chiar de unele ni se par mari tot mici îs. Mari sînt doar cele ce-L privesc şi ar trebui să ne preocupe şi pe noi în mare şi mai mare măsură. Dar nu-i chip încă, cred că nu ni-i deschisă calea. Să ne facem treaba bine aici cum doreşte şi sigur vom păşi alături de Lumea SA înspre alte căi
Apropiindu-ne de EL trebuie să ne îndepărtăm de toate cele nedrepte lumeşti, inclusiv banul să nu ne mai dicteze-n viaţă defel. De nu se poate, ai alt impuls de cunoscut ca pe un zeu, ce nu-i, dar te pierzi în faţa lui, ameţeşti şi eşti pierdut pentru îndreptarea cerută. Înnebuneşte omul, cu paleta largă de posibilităţi ce i le oferă şi-l subjugă piezindu-l devenind un rateu uman. Banul e bun atăta timp cît nu te încalecă, cînd îl foloseşti ca ceva strict necesat bunei convieţuiri în familie şi societate, acoperindu-ţi cele strict trebuincioase. Şi e de ajutor şi-n caz că ajuţi la nevoile altora în suferinţă.
Nu-i uşor să fii om adevărat, stăpîn pe tine, să nu te laşi manipulat de nedrepţii lumii, să-ţi vezi de ale tale cum or fi, calm, să nu fii lăudăros în general, demn, cu bun-simţ între oameni, fără frică decît de EL, de încă nu-L respecţi cum se cuvine, cinstit şi nu laş, calm, ponderat, potolit, milos şi încrezător în oricine simţi că-i bine, ne invidios şi bine dispus de nu-i prea mult, dar totuşi să fii om firesc şi bun. Supărarea să-ţi treacă repede chiar imediat, să nu-ţi pese de prea multe să te ţii departe de intrigile altora şi tu să nu ai de împărţit nimic cu nimeni, vezi-ţi de drumul tău şi de-i ceva, cere-I ajutor sincer şi-l vei primi, să fii cu încredere în EL întotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu