Gînduri, gînduri şi iar gînduri ce ne frămîntă de foarte multe ori datorită unor dorinţe ce le avem ori le-am avut. Dorinţele, neîmplinirile ne creează gînduri, preocupări lăuntrice, zbuciumuri sufleteşti, pînă aflăm o rezolvare care poate fi teoretică ori practică şi să ne mulţumească definitiv ori nu, depinzînd de foarte mulţi factori din noi ori de aiurea.
Cu toate că impulsurile, instinctele sînt dăunătoare de regulă, fiindu-ne mai de folos morala, înfrînarea, regula bunului-simţ, se-ntîmplă uneori în anumiţi inşi intinctualitatea să coexiste cu bunul-simţ, tipul comportîndu-se în parametri normali, cam repezit, dar corect şi ferm.
Oamenii de rînd nu-şi pot imagina că poţi fi singur cu tine însuţi, dar să nu fii, ci ai o prezenţă mută permanent cu tine, mută, mută dar îţi transmite nenumărate idei şi reacţii în diferite ipostaze, simţi, se face simţită mereu cînd o caţi, m-am obişnuit ce ea, şi-mi lipseşte uneori cînd luat cu treaba o uit că-i şi o resimt imediat, deci nu-s singur, nu ştiu nimic în raport cu ea, nu merit să-mi dezvăluie ce ar trebui să ştiu şi să vă spun şi vouă, ori tocmai asta e, prea repede mă destăinui.
Aşa că Proust nu trebuia să-l deplîngă pe Noe fiind fără societatea oamenilor ce-i avuse pînă a pleca cu corabia însigurată uman, numai cu familia sa, dar prezenţa Divină care-l însoţea continuu îndrumîndu-l şi simţind-o nemijlocit, nu-i lucru de ici de colo, E cea mai imporatntă prezenţă din Universul cunoscut şi necunoscut. Lumea de azi şi de ieri e fără EL şi-i vai de ea, au pierdut legătura şi au avut şi au numai de pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu