Potoleşte-ţi

   Adevărul cînd e vizibil răspîndeşte o chemare sprea aflarea sa, să ni-l însuşim grabnic şi să-l respectăm, el răspîndind se zice o strălucire căreia nu i se poate rezista. Dar cînd nu-i vizibil, fiind bine dosit de milenii de nedrepţii lumii şi acuma tot aşa-i ascuns ştiinţei noastre, sîntem prostiţi şi nici nu mai ştim de cînd, oare pînă cînd?
    Nimeni nu primeşte mai mult de cît cere, numai EL ne dă şi nici nu ştim cît şi de cît timp, de cînd sîntem ne tot creditează, poate în timp îL vor recunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, oare cînd? Legătura cu EL fiind foarte fragilă, căutînd alte năzbîtii năzărite de nedrepţi, asta e, pierduţi dar, EL, totuşi ne aşteptă, cerîndu-ne să ne îndreptăm şi să respectăm Divinitatea SA.
    Fericirea celui ce-L crede şi I se închină, mai ales atunci, e mare, şi de tot întîlneşte împotrîvirea şi mirarea celor apropiaţi în cel mai bun caz, zicîndu-se că-i nebun prin spate, asta e cînd te bucuri pe faţă, de nu poţi altfel, plăteşti. Totuşi singur nu eşti, Eşti cu EL şi ei nu-L ştiu, e un mare adevăr în tine şi lîngă tine, trebuie apreciat şi bucurăte în sinea ta, numai. Nu te mai expune, încă nu-i timpul, şi n-ai cui şi pentru ce să te iroseşti degeaba. Dar asta-i vrerea SA şi încă rabdă, făcînd ce trebuie, aşa mocnit, să fii aprins gata oricînd să arzi şi să aprinzi şi alte primitoare fiinţe ce nu-L ştiu încă.
    Îs încă-n derută, dar vine vremea SA, cînd toţi se vor lumina, chiar şi cei nedrepţi, îL vor afla şi vor deveni şi ei sinceri în corectitudinea necunoscută lor încă.
    Cărbune încins, aprins , dar ne văzut că arzi asta ţi se cere, gata de a aprinde vîlvătaia SA cînd va fi timpul să-L cunoască toată lumea. E ceva, încă de aşteptat cu răbdarea spre a SA, e greu, dar încă mai trebuie. Linişte să ai şi să te supui LUI pînă-ţi va da deschiderea dorită, cînd va fi să fie. Fii gata oricînd şi rabdă-te pe tine întîi, potoleşte-ţi ponirile că-I greşeşti şi încă plăteşti, fii pe pacea dorită.