Tot nu-i uşor

   Nu sîntem aşa de neştiutori chiar, tot se mai ştie cîte ceva corect, dar nu ne ajunge vrem tot mai mult şi de nu ştim cît ne trebuie, să ne mulţumim, nu ne place, e firesc, dar asta e. EL nu doreşte să ştim mai multe, E foarte zgîrcit, reţinut cu noi să-L ştim, vrea ceva ce greu ne vine a-L urma, sîntem oameni neputincioşi într-ale SALE treburi. Cu toate că-i atîta amar de timp în relaţiile cu Lumea SA sîntem foarte neştiutori faţă de cît de avizi de cunoştinţe am ajuns a fi şi nu ne descurcăm defel, ne ţine sub obroc oarecum.
    Condiţia umană ni-i inacceptabilă dar nu putem evada, sîntem prizonierii SĂI pe Pămîntul SĂU, EL ne conduce şi nu-L conştientizăm corect, ne-ar trebui mai multă atenţi adresată LUI şi cred că-L vom afla corect. ÎL subestimăm cu ori fără voie, dar nu-L credităm ca cea mai mare necunoscută ce ar trebuie s-o descoperim cît mai repede şi să nu ne lăsăm, respectîndu-L, dar interesaţi să ne ştim şi să-L ştim cît ne va permite deocamdată, cine ştie?
    Se spune pe bună dreptate că suferinţa nu-i folositoare pătimitorului, deprimatului, speriatului, desnădăjduitului părăsit de EL în necazuri doar, doar îL va afla corect, descoperindu-L pentru el singur şi de se-ndreptă cum e vrut se poate spera la mai mult, depinzînd de o sumedenie de factori necunoscuţi din partea noastră fiind primii ce nu ne cunoaştem şi-n realţiile cu Divinitatea ne descoperim că nu ne ştim. Şi-i greu a ne îndrepta, dar nu imposibil de se vrea şi trebuie.
    EL pe cei ce-i pune la cazne să-L afle, să se dezmeticească le mai întinde din cînd în cînd cîte un ajutor, minunat de-l simt ca un apropo la EL, de se prind, se pot îndrepta chiar din suferinţă şi să se desăvîrşească cum nu mai sînt sub nevoi şi-i altă treabă, dar tot nu-i uşor. Şi altora ce-s martori nesuferinzi li se adresează atenţionările-minuni doar, doar se vor trezi să-L ştie măcar.