Cine-i om adevărat în tot ce se implică îi reuşeşte de are ori nu chemare, tot îi iese ceva mai acătării fiind din start fără stricăciune el în primul rînd, din bine, bine iese. Şi de regulă unde nu-i fierbe oala nu se va băga, orice ar fi. Cu omul bun şi la rău ne va merge mai bine, e o pavăză a SA peste noi cu cel bun printre noi.
Evenimentele nefaste, nedorite, nevoile ce ne pasc în viaţă, le considerăm că nu ne revin nouă ci-i posibil să scăpăm, cine ştie. În istoria omenirii au fost şi perioade de linişte şi pace în care lumea a scăpat de pedepsele inerente altor perioade crîncene cînd era greu de existat corect. Toţi ne dorim cît existăm să fie bine şi acuma pe la noi nu-s probleme dificile, mişcări de necontrolat de populaţii în dezordine şi dezastre de tot felul, ca-n alte părţi cum auzim din mass media. Ne fereşte şi-i bine să-I mulţumim cum putem fiecare în dreptul nostru firesc, să nu aşteptăm de la altul pomană şi să ne achităm de datoria către EL, simplu şi corect.
Să nu luăm în derîdere viaţa şi adevărurile cîte le ştim, să fim serioşi că-s pline de farmec, să ne-nvăţăm al şti. Cine se consideră atotştiutorul se poate înşela şi interesul să-l arate în alte părţi greşite existenţei, ratînd întîlnirea cu viaţa sa şi a celorlalţi. De asemenea să nu ignorăm cînd putem să ne cunoaştem pe noi înşine sincer, sincer cu noi înşine, că-i bai mare sinele nostru şi inconştientul cînd ni se răscoală contra noastră, nu mai ştim cine sîntem şi de regulă cînd e vorba de Divinitate, sinceritatea ne dezvăluie ce nu ne ştim.
Să nu credem că sîntem centrul universului nici măcar cunoscut, sîntem fiinţe vii pe Pămîntul SĂU, dar mai sînt atîtea necunoscute poate mai ceva decît noi chiar în universul apropiat nouă şi nu le ştim şi cîte altele ignorate prin neştiinţa noastră. E un echilibru în toate, omul, natura cu Pămîntul şi Universul "cunoscut", simţit doar, sîntem într-o armonie ce doar o bănuim, n-o întreţinem, nu ne pricepem, o mai stricăm uneori şi plătim şi ce nu ştim cum.
Raţiunea, gîndirea deoarece nu poate înţelege credinţa de orice fel, o ignoră şi greşeşte amarnic, scoţînd spiritualitate din viaţa planetei n-o vei înţelege-o niciodată fiind prizonierul propriei neputinţe, anchilozări autoimpuse. Totul e un întreg şi spiritual material şi energetic de ne despărţit, aşa trăieşte de cînd lumea şi n-o vrem a şti defel, ne împotrivim cunoaşterii acesteia clare, ferme, adevărate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu